Supremul roman si armata conjuncturala

Tovarasul Dragnea vrea noi soldati in armata mentala pentru a apara realitatea paralela: aia in care oamenii se bucura de puterea de cumparare crescuta pentru care el se lupta, la guvernare fiind, impotriva dusmanului unic: interesele oculte care ne taie padurile si nu vor ca rosiile gustoase romanesti sa ajunga vreodata in alte tari, ca le-ar afecta lor vanzarile.

Tovarasul Dragnea vrea ca oamenii de rand sa creada ca, in calitate de presedinte al partidului aflat la guvernare, e haituit de presedinte si de procurori nedrepti pentru ca el apara Romania prin simplu fapt ca spune Europei: „noi suntem mai mari decat credeti, mai importanti decat ne faceti sa ne simtim”, si o face punand egal intre tara si partidul pe care il conduce!

El e supremul român, pe veci stăpân pe istoria pe care vrea s-o scrie, ca istoria să uite de realitatea în care camarila si guvernul lui n-au fost in stare sa inteleaga o buchie din proiectele europene sau sa faca pe bune, ceva util si inteligent in contextul european pe care-l vând ca pe o amenințare pentru a-și ascunde furtișagurile, ipocrizia, intersele și incompetența.

El e marele arhitect si divinul constructor, chiar daca dincolo de realitatea in care le spune craiovenilor de rand ca “stadionul l-am facut eu cu Olguta” stau asteptarile si eforturile oamenilor, plus un porcoi de bani sifonati sau irositi aiurea intr-un proiect cu probleme, chiar daca in tara in care se crede deja presedinte (fiindca e presedintele unui partid sustinut de mai multe voturi constranse, furate sau obtinute prin maniluparea definitiilor, valorilor si credintelor) infrastructura e in metastaza, ca si spitalele sau moralul romanilor care subzista sau rezista cu libera constiinta si constante intrebari si temeri.

Tovarasul Dragnea stie ca dincolo de ecranele unde oamenii sunt singuri si asteapta o mana de ajutor sau dimpotriva, stiu exact de ce sa i-o acorde lui, pentru beneficii diverse sau din pura credinta, nu trebuie sa-si faca loc nicio posibilitate de „impreuna” in aceeasi realitate – aia traita si impartasita. 

Stie ca oamenii nu-si fac niciun event pe Facebook de tipul: „hai sa vedem un spital impreuna”, „hai, tata, sa vezi cum e pe la ANAF”, „hai, lume, sa citim legile, sa vedem cum functioneaza institutiile, sa intelegem cu functioneaza si se finanteaza pardidele”, „hai sa vedem cum ne miscam din punctul a pana in punctul b si daca ne putem imagina ca o sa vrea si altii, de prin alte parti, daca Partidul n-ar fi prea ocupat sa lupte de la prezidiu, in vreme ce totul se prabuseste”, „hai sa vedem ce resurse avem, pe mana cui sunt, ce legi le guverneaza, cum, unde, cand si pentru cine se fac”, „hai sa vedem ce avem in patrimoniul national, pe bune, cum se conserva si cum se protejeaza”, „hai sa vedem cetatile, satele, orasele, oamenii, sa ne-ascultam unii pe altii, sa identificam problemele comune si sa incercam sa le rezolvam ori sa-i gasim, si sa-i desemnam pe cei buni sa faca asta”. 

Pe tovarasul Dragnea nu-l vor face mai putin popular sau placut nici adversarii politici de nepriceperile sau scaparile carora profita, nici inchisoarea, nici admonestarile externe.
Pe tovarasul Dragnea si ai lui pot sa-i coboare doar oamenii care i-au votat, scosi de sub hipnoza camasii albe de dorinta subita de intalnirea cu altul in realitatea poluata de ura si gunoaie, de apropierea curioasa, de blandetea acceptarii celuilalt, nu de gura de aer proaspat promisa de lideri si ideologii. Cuvinte ca onoare, cinste, patrie, demnitate, respect, nu mai trezesc demult pe nimeni, fac parte din chingile transei, cu alta insemnatate.
„Esti in siguranta in afara sectei si in miezul patriei plina de pericole si oameni diferiti, contezi, esti iubit si nu trebuie sa-ti fie rusine sau teama, o sa fie bine” e promisiunea pe care trebuie s-o resimta fiecare sustinator de „salvator” politic (autoproclamat) cu o minima indoiala fata de discursul acestuia, pentru a reveni macar la deplinatatea liberului arbitru…