de spitalicisme

bifat un nou spital pe lista, oricat am incercat s evit kestiunea.. camera de garda orelista. central. dupa cum ati intuit, plin de rezidenti si stagiari. nimerit in moment propice. 4pm. masa doctoritei principale, de care au profitat stagiarii pt conversatii intime de pregatiri valentine si asteptari la cina cu ciorbe, pe holul plin de fiinte septuagenare. castile de blanita de la puma kids mi-au adus succes. “Fetita” a fost bagata in seama si introdusa in camera de garda dupa 28 min fix. scaun stramt, inalt, incomod, gri. o masuta cu stagiari in albastru, un medic in alb, o rezidenta in albastru si doctorita intoarsa de la masa, consultand niste radiografii si un pacient d p pat. medic in alb putin chelios cu adresare gen “ia sa vedem copii ce are fetita”, alintudu-l pe un stagiar cu “boule, nu vezi k se stramba, deci o doare, are otita, n-ai cum sa-i vezi timpanul”. pacienti si stagiari impiedicandu-se d geanta mea pus alanga scaun care starneste conversatii referitoare la superstitii romanesti. mi se pune in vedere ca oanacuzino zice lumii s anu mai foloseasca betigase de urechi ci capatu d l prosop (lucru p care-l zice si meryl streep in calitate de psiholog intr-un film, deci stiam si din alta sursa) si lumea tot cu agrafe de birou cracanate se scobeste. sau cu paie de chibrit. ii conving k nu-i cazu meu, mi se domoleste atacu de panica din cazua atmosferei de film retard din cabinet, asist la sirul de palpari rezidente si stagiare cu propuneri de diagnostic zambind, semnaland evident ca am o ureche de elf. sprancene ridicate si coborate dupa ce zic domeniu d activitate, kestie care-i provoaca sa-si povesteasca diverse cazuri din ziua respectiva cu morala evidenta k trebuie sa casc okii si s imi tratez urekile sa propovaduiesc l randu meu educatia sanitara. ma simteam un pic ca personaju ala tampit din filmu de se da in reluare noaptea pe pro, ala de ii vin lui replici din filme in anumite situatii. numa k mie imi veneau imagini din scrubs. in camera asta d garda kestia devenise mai mijto decat unu din cele mai tari episoade din scrubs. mai neaosa. dupa cateva solutii prin ureki auzeam franturi gen “ionele, crezi k pot scoate kestia asta cu penseta?/ da/ minus zece puncte”, “putem sa-i dam antiiflamatoru asta dk l-a luat acu o luna si-a avut dureri/ nu/ minus 10 puncte” si tot felu de treburi marcate de medic cu ridicari din sprancene. deja eram “domnisoara cu animale la ureki” desi am explicat kestia cum puma kids, tinuta ink 40 min in cabinet pana l diagnostic, reteta etc. dau s ma retrag gratioasa buimaca. “in 7 zile reveniti, dar prefer sa va vad luni pe la pranz, sper ca se poate”, zice medicu, facand din ochi, amintindu-i rezidentei s puna parafa si s mai scrie ceva. baigui multumesc si ies. cea mai frumos scrisa reteta. p bune. si un nr de tel p spate.