Expoziția artistului Radu Băieș, în display la The H Gallery până în 10 noiembrie

“Reconstruind Identitatea” reprezintă alegerea lui Radu Băieș de a tematiza atât acest moment de cumpănă în care are loc fractura identității, cât și ceea ce urmează după, iar rezultatul răzbate din sfera personală către cea a experiențelor generale, cărora fiecare privitor le adaugă sensuri diferite, identificându-le prin prisma propriilor experiențe. Tot acest process de translație de la personal la general este declanșat și desfășurat prin abilitatea umană de a percepe simboluri, iar natura intrinsec simbolică a lucrărilor se face resimțită prin anumite elemente a căror recurență nu este întâmplătoare. Probabil cel mai ușor de identificat exemplu este cel al personajului cu pălărie care apare în mod obsedant pe întregul parcurs al expoziției. Cu fiecare prezență fantomatică, acesta invită interpretări din ce în ce mai profunde, devenind o călăuză dătătoare de sens, un reper care conduce privirea prin peisaje obscure. Pașii făcuți pentru ca aceste apariții să ajungă să însemne ceva în mod simbolic sunt produși instant, iar potențialul simbolic apare ca urmare a unei dorințe de a face cunoscut ,,ceva” situat de obicei dincolo de capacitatea generală de cunoaștere.”

Radu Băieș (n. 1988, Cluj, România) trăiește și lucrează în Cluj. A studiat pictura la Universitatea de Artă și Design din Cluj (2008-1011, BA, 2011-2013, MA, 2020-prezent, PHD). A expus în România, Cehia, Germania, Italia, Ungaria și Taiwan. În afară de tehnică (ulei pe pânză), un alt aspect specific lucrărilor lui este faptul că aduc în prim plan obiecte sau forme umane redate în culori terne și plasate în contexte greu de identificat, la limita negării spațiului. Aceste apariții izolate au abilitatea definirii unei atmosfere ermetice care poate să fie pusă în raport cu tradiția simbolistă, în special cu arta lui Paul Gauguin.

Expoziția “Reconstruind identitatea” va fi vernisată la The H Gallery din data de 8
septembrie și până în data de 10 noiembrie, Miercuri – Vineri de la 14 la 20 și
Sâmbătă – Duminică de la 11 la 17.
The H Gallery este un spațiu dedicat artei contemporane, fondat în 2022. Situat pe
Calea Victoriei nr. 109, sediul The H Gallery este un parter eclectic, perfect încadrat
în contrastul firesc al arhitecturii emblematicei străzi bucureștene. Scopul principal al
galeriei este dezvoltarea unei direcții mai puțin explorate în contextul scenei artistice
din România, prin colaborări cu galerii locale și internaționale. The H Gallery
reprezintă, în acest sens, un intermediar în organizarea expozițiilor și evenimentelor,
întreaga inițiativă fiind conturată în mod fundamental pe dimensiunea relației cu
publicul. Astfel, se urmărește atât actualizarea modului în care privitorii se
raportează la arta contemporană, cât și familiarizarea lor cu diversele metode prin
care aceasta este creată, interpretată și colecționată în context recent.

***
,,L-a recunoscut imediat, deoarece acea amintire ereditară fusese transmisă din generație în generație […]”[1]

Conceptul de identitate este definit în dicționar astfel: a fi identic cu sine însuși. Cu greu se poate vorbi despre identitate, având în vedere faptul că în orice punct al existenței impresia identității persistă, în ciuda faptului că obiectul identității este permanent supus schimbării. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi are impresia neîntreruptă a sinelui, desi material vorbind corpul nu prezintă două instante în timp în care este identic. Mai mult, există anumite momente critice în care însăși identitatea este pusă la îndoială în mod reflexiv, voluntar sau involuntar, atunci când intervine așa-zisa pierdere de identitate. În astfel de situații, când tot ce e știut își pierde consistența acoperit de o ceață inofensivă dar terifiantă prin caracterul ei atotcuprinzător, are loc ,,re-formarea” lumii.

Interesant este faptul că recunoaștem încă de la prima privire imaginile, înainte ca orice încercare de descifrare metaforică sau simbolică. Cumva, suntem familiari cu peisajul, cu vegetația, chiar și cu omul cu pălărie, ca și cum toate ar fi fost cunoscute la un moment dat, în mod vag, printr-un fel de vis comun. Dimensiunea onirică devine în mod deosebit relevantă, întrucât acolo e locul în care identitatea este distorsionată și împinsă până la limitele existenței ei fragile. Din punct de vedere psihologic, visul este deseori considerat o sursă a analizării capacității simbolice a minții, în calitate de loc al exprimării inconștientului. Impresia recunoașterii, cea a nostalgiei sau a sentimentului de déjà-vu sunt toate manifestate în raport cu anumite repere simbolice. În același context se dezvoltă și ideea memoriei ereditare, sinonimă cu cea de memorie genetică. Ea ar presupune posibilitatea transmisibilității amintirilor prin intermediul genomului, înaintea formării percepției senzoriale. Astfel, anumite imagini, forme sau persoane sunt recunoscute de un individ prin prisma cunoașterii lor de către generații de-a rândul înaintea sa. În cazul fictiv din romanul lui Gabriel García Márquez este vorba despre momentul simbolic în care amintirea siluetei lui Melquiades îi devine cunoscută lui Aureliano Segundo prin intermediul memoriei genetice, acesta din urmă neavând nicio referință fizică pentru atestarea existenței acelui individ demult pierdut, prieten al bunicului și străbunicului său. În mod similar se produce recunoașterea în momentul în care ne aflăm față în față cu lucrările lui Radu Băieș. Aici, identitatea a ceea ce este privit devine sinonimă cu identitatea privitorului care, printr-un lung șir de experiențe proprii sau moștenite, devine conștient de faptul că imagini ale lumii prind contur prin intermediul său. Această perspectivă semnează sentința omului la singurătate, aducând în prim plan individul ca unic creator al lumii simbolice.

***

[1] Gabriel García Márquez, One Hundred Years of Solitude, traducere din spaniolă de Gregory Rabassa, Harper Perenial Modern Classics, 2006, p. 184.