O experienta b’est (iala….)

nikita mihalkov. un tzar al cinematografiei descris de o prietena drept un mosh dulce.

un regizor care a fost aplaudat de o sala plina ochi dupa proiectia filmului “soarele inselator”.

un regizor care a primit cu distinctie o intrebare care conecta tilul filmului sau cu incalzirea globala…

un regizor interesant, rabdator … oaspete de onoare la Cea de-a treia editie a B’est.

pe site-ul festivalului, in finalul “statement-ului”, organizatorii isi invita spectatorii la film cu mesajul “traiti experienta B-EST!”

proiectia de gala a filmului lui Mihalkov a lasat un gust amar multor jurnalisti, invitati si spectatori care au resuit cu greu sa intre in cinematograf. Nu exista nimeni care sa le spuna unde isi pot gasi invitatia sau acreditarea, unde sa stea in sala. Nu era niciun afis care se le comunice studentilor ca pot intra pe baza de legitimatie. cu conditia sa astepte ocuparea locurilor de catre invitati si platitorii de bilete. Numele Biancai era pe buzele tuturor pentru ca nimeni altcineva nu stia ce sa faca, parasiti de intuitie , spirit, simt practic etc… Asa ca scuzele prezentate pentru subtitrarea execrabila care a macelarit filmul lui Mihalkov i-au ridicat in cap strigatele unor doamne care huiduiau mai ceva decat supradimensionatele spectatoare de la Scala din Milano. Ca de obicei, toate se sparg in capul oamenilor de PR, care isi dau duhul sa iasa treaba bine, dar probabil nu au cu cine lucra sau ce impaketa. La Be’est nu vad decat prima varianta, pentru ca de impaketat este destul. S-au anuntat proiectii interesante, care ar putea creste un pic vanzarile uitatului Scala, care arata cat de cat mai curatzel.

Ziceam de prima varianta… care porneste de la atitudinea organizatorilor depasiti de toate cele anuntate…

Toti invitatii si jurnalistii care au calcat macar o data la Tiff si au scapat din ingramadeala de la Scala sau au adresat vreo intrebare vreunui voluntar au rasuflat cate un “asta nu s-ar fi intamplat niciodata la Tiff”, cautand-o din priviri pe Dana Dimitriu, directorul festivalului, care se afla setata pe “ignore” fata de toata lumea.

In calitate de director ar fi trebuit sa prezinte juriul, sectiunile, cate putin din festival, un mesaj, o treaba, apoi sa-i pupe kelia lui M. pt care venisera o multime de fane sa-i atinga mainile inainte de-a deveni moaste.. ori pe Oana Pellea, aflata in juriu n-a prezentat-o nimeni nimanui, spre exemplu… chestie care chiar nu se face…

In calitate de director ar fi trebui sa se asigure ca are un Info Point in fiecare cinema la care lumea poate primi si alt raspuns in afara de “nu stiu”.

In calitate de director ar fi trebui sa stie ca a aduna bani pentru a incropi un program de festival, fie el ok si printat pe hartie lucioasa (care uita sa fie distribuit la gala sau pe strada) nu inseamna ca poti afirma ca faci un festival de talie internationala…

“experienta B’est” a insemnat pt toata lumea numai nervi si injuraturi.

la “experienta B’est” majoritatea purtau insignele Next, festival se scurtmetraje aflat la prima editie si terminat de vreo 10 zile. cu toate astea lumea vorbea in continuare de el si de bine. insignele “b’est” nu vor ajunge niciodata sa fie purtate la vreun festival. am zis.

va urma