PANDORUM – O poveste claustrofoba de pe arca spatiala a lui Noe

Un mesaj din care cei de pe nava spatiala Elysia care se indreapta catre planeta Tanis afla ca sunt singurii pamanteni ramasi in viata, apoi o trezire dintr-un lung si profund somn, un blond virilissim care se plimba prin coridoare intunecate ca sa ajunga sa restarteze reactorul si e vanat de niste creaturi dubioase, un tip intre doua varste care sta pe scaun mai tot filmul si uneori incearca sa-l ghideze, un musculos care nu vorbeste engleza si are o sulita ciudata, o tipa cu atitudine a la Milla Jovovich in Resident Evil care se bate mult prea bine pentru o cercetatoare si aparatoare de coconi si mugurei de plante, un rastalau ciudat si egoist, multe cabluri, intuneric si ceva bizarerii, cam asta-ti vede ochiul treaz in PANDORUM.
Destul de putin, zic unii, pentru a-l califica in randul filmelor care merita vazute la cinema. Insa, filmul lui Christian Alvart e putin mai mult decat atat.
Povestea nu are la baza un scenariu fenomenal cu o idee nemaivazuta si nici nu e filmata senzational, insa nu-ti lasa creierul sa leneveasca, ci reuseste sa te incite, are ceva accente futuriste si destula tensiune. Alvart evita o coloana sonora epica, renunta la o multime de efecte speciale spectaculoase, specifice genului, in favoarea efectului combinat al scenografiei si luminii. Desi are cateva scene nejustificate sau stangaci realizate, Alvart isi scapa in cele din urma filmul la nivel ideatic. O fi de ajuns? Pentru o seara de Halloween macar, de ce sa nu-incerci?

Doi membri ai echipajului de pe o nava pierduta prin galaxie se trezesc dintr-un prelungit si profund somn, chinuindu-se sa-si aduca aminte cine sunt si cu ce misune se afla acolo.
Caporalul Bower (Ben Foster) si Locotenentul Payton (Dennis Quaid) lasa repede la o parte discutiile si intrebarile existentiale si cauta sa vada daca Elysia poate fi readusa la o stare decenta de functionare si daca s-a mai trezit cineva care le poate explica ce s-a intamplat. Bower aude niste zgomote stranii si se vede apoi vanat de niste fiinte monstruoase (o combinatie nu prea reusita din Alien 3, Resident Evil, Event Horizon si un pic din Spaceballs). Pana aici, nimic original.
Bower isi aduce intial aminte doar de sotia lui, nu si cu ce scop a venit pe nava, incearca sa-si explice diverse lucruri si-l intreaba pe Payton despre manifestarile Pandorum.
“PANDORUM inseamna, de fapt, Sindrom Disfunctional Orbital, un soi de boala cauzata de spatiul vast, izolat si singuratic. Disfunctia se manifesta intr-un fel de complex al lui Dumnezeu.. O incapacitate de a discerne intre bine si rau, halucinatii, hemoragii nazale si tremurat”, explica producatorul filmului.
Bower isi stapaneste tremuratul si cauta o solutie sa salveze Elysia si sa-si duca la bun sfarsit misiunea pe care o intuieste.
Ce s-ar fi putut intampla cu echipajul unei nave imense cu 60.000 de oameni la bord, trimisi sa colonizeze o planeta indepartata dupa ce afla ca batalia pentru resursele Pamantului s-a sfarsit cu distrugerea acestuia?
Un raspuns terifiant la intrebarea asta vei regasi in PANDORUM.

Un film in care Ben Foster are parte de un rol destul de dificil (Bower) de care se achita excelent si reuseste sa convinga, lucru care nu-i iese mereu lui Dennis Quaid (Payton). Basca aparitia sexi a lui Cam Gigandet (James din Twilight) care merita vazut, in special cand e plin de sange.

Daca ai vazut Star Trek si-ti amintesti de medicul care vorbea despre modurile oribile in care poti muri in spatiu, daca esti fan Alien si ai vazut o multime de filme in care cineva incearca sa repare ceva pe o nava spatiala s-ar putea sa ai pretentii mai mari si sa nu te prinda un film care pare sa-ti spuna aproape aceleasi lucruri cu personaje mai putine si decoruri mai deprimante.
Daca te afli, insa, printre cei care merg la cinema for the fun of it, da-i si lui Pandorum o sansa, iar daca nu intelegi prea multe, asteapta urmatoarele doua filme din serie pe care Alvart le promite. Macar o sa ai un subiect de conversatie cu prietenii la bere.