de sutiene si neamul lor

split-screen. unica viziune pe care o posed cand intru o cabina de probat sutiene. in medie vreo 6, pt ca unu sigur se gaseste sa se apropie de primu screen, ala din stanga, unde in general vbeste el la telefon si unde se inregistreaza secvente vizionare de tipul: “merge cu kilotii aia/ nu merge la pulover/daca m-ar vedea nu i-ar placea culoarea asta/daca as fi surprinsa de camera ascunsa acum m-as acunde 2 ani in tanzania” etc…

in dreapta, unde ea sta la telefon da mai face si altceva in timpul asta gen se da cu oja, sunt eu, persoana fizica, aranjand perdeaua de la cabina, fixand bretelele, executand miscari bust stanga-dreapta-aplecare apoi saritura de control, urmata de urlet intern “nu, nu si nu” si de aceleasi actiuni la urmatoarele 5 obiecte neburetoase, compuse din triunghiuri uni, colorate sau imprimate, dantelate sau nu.
dupa care inevitabil se aud remarci de genul “v-ati hotarat, ca inchidem???” si incep sa vizualizez preturile, gest nevrotic, mai ales ca niciunul din obiectele probate nu rezoneaza cu bustul care-a incaput imperfect in ele. split-screen over.
concluzie1: aproape mereu ramane unul din obiecte, aproape mereu cu pretul dublu la plata decat ala de l-am vazut eu pe eticheta, cand mintea se afla in celalalt screen.
concluzie2: jinduiesc dupa acoperirea confortabila, preferabil bumbacoasa si lipsite de cute, sigura, colorata, a bustului. jinduiesc dupa obiecte care sa ma cucereasca de la prima vedere sa mi se potriveasca sublim si sa evite splituirea psihosomatica a persoanei mele si implicit suferinta provocata. until then… i declare myself on 75 C bra strike:(((