in care se arata ca in frumoasa seara de luni plecai cu domnisoara cristina aka mami, newbie in ale condusului si prudenta mi-a placut, catre sala palatului. locatia cu pricina a polarizat atentia -ce-mi place expresia asta – pe motivu spectacolul lacul lebedelor, balet adica. dupa boringuiala care-a fost prezentarea lui eusebiu stefanescu – actor- care se prezenta singur si cita din nichita stanescu niste treburi dupa ce vorbi de antidrog si ciado romania, urma o ciudata pauza si show-ul.
care e ciudat sa vezi balet pe muzica de la boxe pe un linoleu urat pe o scena urata, cu o scenografie formata din trei tabloaie panzate de se schimba cu scripetele in spate.
asadar la balet a fost ca stateam la loja si vedeam la culise si am si adormit un pic mai catre final cand incepe sa invinga binele.
una peste alta, nu stiu daca venira vedetele balsoi sau rezervele, da ma rog a fost un program de executie la sol in conditii de sol precar a unui program artistic destul de simpatic pe o partitura ceaikovskiene updatata care pierdea imens in boxele alea.
si nu mi-a iesit pozili cu telefonu ala stricat:
da na una de control:
„Țăndări” – primul lungmetraj regizat de Bogdan Naumovici – invită publicul...