Sarbatori si normalitati de final de an

In care se arata salutari si urari de bine tuturor.  de alea traditionale cu sens plin, gen  sa va fie casa – casa/ masa – masa cu care stramosii nostri reuseau sa exprime dorinta acenstrala de implinire personala si bine colectiv.

Nu bilantzez, ca n-are sens. spun doar multumesc.  si sper ca “imi doresc” se va trasforma in “sunt” in foarte multe contexte. care de care mai personale.

Zilele astea am  stationat in urbea natala. am “impodobit” in 5 min un brad artificial, am mancat diverse ciorbe, fripturi, salate si deserturi, am mers pe jos in total 40 minute in 4 zile, am vorbit in total 5 ore in acelasi interval, am visat destul de urat si am vazut oameni adica rude si prieteni, mainly faini.
M-am obisnuit cu faptul k nu mancam niciodata acasa impreuna, ca de fapt nu mai exista acasa de mult, cel putin nu aici,  si cand e, ei nu sunt prin preajma. le simt uneori lipsa cand suntem aproape.  asa cum ii stiu in mintea mea. dar in sfarsit m-am obisnuit, am inteles, in sfarsit, si e ok. e o bucata din realitatea mea.

La vreo 40 de km est de aici, unde viscoleste rau acum stau doi batrani simpatici, parintii mamei. i-au spus azi ca radu vasile era destept si frumos, ca geoana e un domn (de aia  lumea a  botezat un deal cu numele lui, intr-un sat gospodarit pe bune de un pesedist cool si iubit de lume) si nu-i poarta pica pt ca nu i-a dat galeata, ca relatia asta intre basescu si udrea are ceva necurat si ca orasenii se strica la cap si strica lucruri, ba chiar ii lasa pe altii sa-si bata joc de ei si nu asculta radio. cica nu asculta in general

La vreo 200 de km nord, va implini 80 de ani tanti aurica – asa cum ii spun cunoscutii. sau mama – cum ii spun cei doi nepoti. locuieste singura si se gospodareste cu 350 lei pe luna cat are pensia de cand au stabilit minim-ul ala, gen.  la ea e cald, curat si gasesti mancare buna, de regim (de fapt toate alea de sarbatoare dar cu mai putin zahar, sare sau ulei:0).
Si-a dorit sa cunoasca pe cineva anul asta. care sa ma tina de mana si ea sa dea din cap atunci, sa-si aranjeze baticul si sa-mi spuna ca o sa fie bine, acum cand stie ca sunt “pe maini bune”. faptul ca nu i s-a implinit dorinta asta acu i-a lasat niste urme ciudate pe obraji.  de craciun, i-am sapat doua riduri, le-am vazut cum incep, cum se termina linistite, catre coltul gurii care  a zambit, de parca-i zicea tot sufletul cum si ce sa faca si sa spuna la plecare.

Copacul meu aici nu mai are radacini. Sau nu se mai vad.  E un brad intr-un suport rotund, auriu, de plastic. timpul e marcat de vechimea unor lucruri, mainly maruntzishuri sau de evenimente traditionale.

Azi, in urma cu 29 de ani, am baut prima data vin. Am fost botezata cu apa rece si lumea s-a bucurat.  Cineva ar fi zis ca destinul a ales ziua inchinata primului martin crestin pt asta, iar altcineva a plusat cu “sa nu-si piarda niciodata speranta”.

O sa fie bine. Chiar daca vom fi mai departe de unii si mai aproape de altii.  Daca ne reinventam sau nu.  Let’s not deny what’s real in imediata apropiere.  Sa fim aproape de cei care ne arata ca au nevoie de noi, care ne doresc si care se intampla sa ne fie dragi.  fara orgolii, langa. alaturi.  Sau impreuna.  As real and warm as possible. Clipele astea ar straluci cel mai tare in bradul anului vostru.

LA MULTI ANI!