Gerard Butler şi 50 Cent, în ,,Frăţia Hoţilor”, din 19 ianuarie 2018 la cinema

O odisee epică despre infracţionalitatea din Los Angeles, ,,Frăţia Hoţilor” îi aduce împreună pe marile ecrane pe Gerard Butler şi 50 Cent, într-un film plin de acţiune şi adrenalină, care din 19 ianuarie, va putea fi vizionat în premieră în cinematografele din toată ţara.

,,Frăţia Hoţilor” urmăreşte vieţile intersectate, deseori cu implicaţii personale, ale unei brigăzi de elită a Departamentului de Poliţie din L.A. şi activitatea celei mai de succes bande de hoţi din stat, având în vedere că nelegiuiţii plănuiesc jaful aparent imposibil al Băncii Rezervei Federale din centrul oraşului Los Angeles.

Desfăşurându-se în Los Angeles-ul zilelor noastre, oraşul cu cea mai ridicată rată a jafurilor de bănci din lume, filmul foloseşte formula tradiţională “poliţişti şi spărgători”, dându-i un impuls de adrenalină şi estompând graniţele dintre bine şi rău, pentru a crea un thriller tensionat de acţiune care nu este doar un thriller despre un mare jaf, ci şi o dramă psihologică de acţiune.

Filmul explorează dinamica dintre Gerard Butler (Cod Roşu la Casa Albă; 300, Eroii de la Termopile) şi Pablo Schreiber (13 Ore: Soldaţii Secreţi  din Benghazi, Orange Is the New Black), inamici de moarte aflaţi în tabere adverse ale legii care se îndreaptă către o confruntare explozivă.

Povestea filmului ,,Frăţia Hoţilor” oglindeşte lumea în care trăim. Oamenii sunt complecşi, liniile dintre bine şi rău nu sunt atât de bine delimitate pe cât ne-am dori să credem şi, deseori, percepţia asupra binelui şi asupra răului nu e colorată doar în alb şi negru, forţându-ne astfel să ne zbatem în zone de gri în timp ce facem faţă provocărilor vieţii.

Filmul marchează debutul regizoral al scenaristului şi producătorului Christian Gudegast (Cod Roşu la Londra), care foloseşte un scenariu original, bazat pe o poveste scrisă de Gudegast şi Paul Scheuring (Prison Break: The Final Break). Alături de Gudegast îi avem pe directorul de imagine Terry Stacey (Câinele, Adevăratul meu Prieten, Elvis şi Nixon), pe scenograful Kara Lindstrom (Lila şi Eve, Crush), pe designerul de costume Terry Anderson (Jane: Lupta pentru Supravieţuire, Urma Scapă Turma), pe editorul nominalizat la Premiile Oscar Joel Cox (O Fată de Milioane, Lunetistul American), şi pe compozitorul Cliff Martinez  (The Foreigner, Demonul de Neon).

INFORMAŢII DESPRE PRODUCŢIE

FRĂŢIA HOŢILOR e o odisee epică despre infracţionalitatea din Los Angeles care urmăreşte vieţile intersectate, deseori cu implicaţii personale, ale unei brigăzi de elită a Departamentului de Poliţie din L.A. şi activitatea celei mai de succes bande de hoţi din stat, având în vedere că nelegiuiţii plănuiesc jaful aparent imposibil al Băncii Rezervei Federale din centrul oraşului Los Angeles.

Desfăşurându-se în Los Angeles-ul zilelor noastre, oraşul cu cea mai ridicată rată a jafurilor de bănci din lume, filmul foloseşte formula tradiţională “poliţişti şi spărgători”, dându-i un impuls de adrenalină şi estompând graniţele dintre bine şi rău pentru a crea un thriller tensionat de acţiune care nu este doar un thriller despre un mare jaf, ci şi o dramă psihologică de acţiune.

Filmul explorează dinamica dintre GERARD BUTLER (Cod Roşu la Casa Albă; 300, Eroii de la Termopile) şi PABLO SCHREIBER (13 Ore: Soldaţii Secreţi din Benghazi, Orange Is the New Black), inamici de moarte aflaţi în tabere adverse ale legii care se îndreaptă către o confruntare explozivă.

Butler îl întruchipează pe “Marele Nick” O’Brien, liderul Legislatorilor, o brigadă de elită a Delictelor Majore a Departamentului de Poliţie din Los Angeles care vânează mintea diabolică aflată în spatele unui şir de jafuri neelucidate.

Schreiber îl joacă pe Ray Merriman, antrenat în forţele speciale şi recent eliberat condiţionat, lider al Nelegiuiţilor, o bandă de foşti militari de carieră ai căror competenţe în domeniu şi ai căror abilităţi tactice i-au ajutat să nu fie prinşi până acum.

Povestea filmului FRĂŢIA HOŢILOR reflectează lumea în care trăim. Oamenii sunt complecşi, liniile dintre bine şi rău nu sunt atât de bine delimitate pe cât ne-am dori să credem şi, deseori, percepţia asupra binelui şi asupra răului nu e colorată doar în alb şi negru, forţându-ne astfel să ne zbatem în zone de gri în timp ce facem faţă provocărilor vieţii.

Filmul marchează debutul regizoral al scenaristului şi producătorului CHRISTIAN GUDEGAST (Cod Roşu la Londra), care foloseşte un scenariu original, bazat pe o poveste scrisă de Gudegast şi PAUL SCHEURING (Prison Break: The Final Break). Alături de Gudegast îi avem pe directorul de imagine TERRY STACEY (Câinele, Adevăratul meu Prieten, Elvis şi Nixon), pe designerul de producţie KARA LINDSTROM (Lila şi Eve, Crush), pe creatorul de costume TERRY ANDERSON (Jane: Lupta pentru Supravieţuire, Urma Scapă Turma), pe editorul nominalizat la Premiile Oscar JOEL COX (O Fată de Milioane, Lunetistul American), şi pe compozitorul CLIFF MARTINEZ (The Foreigner, Demonul de Neon).

Producătorii executivi sunt SCOTT LUMPKIN (The Foreigner), JAMIE MARSHALL (The Foreigner) şi GLENN D. FEIG (Super Băieţi). Producătorii sunt MARK CANTON (300, Eroii de la Termopile, 300: Ascensiunea unui Imperiu, Nemuritorii: Războiul Zeilor), TUCKER TOOLEY (Noi suntem Familia Miller, Luptătorul), GERARD BUTLER (Cod Roşu la Casa Albă, Cum să îţi dresezi Dragonul, 300: Eroii de la Termopile) şi ALAN SIEGEL (Cod Roşu la Londra, Cod Roşu la Casa Albă), vechi parteneri în compania lor de producţie, G-BASE.

FRĂŢIA HOŢILOR este un film produs de STX Films şi Diamond Film Productions.

*

INTRODUCERE ÎN POVESTE

Un thriller captivant care reuşeşte să ia un concept familiar şi să-l facă să pară atât proaspăt cât şi actual, FRĂŢIA HOŢILOR se concentrează asupra unei bande de elită de spărgători de bănci, care pun la cale să dea cel mai tare jaf, şi asupra unei brigăzi a Poliţiei din L.A. care se luptă să-i aducă în faţa justiţiei.

Conduşi de către glacialul şi neobişnuit de calmul Ray Merriman (Pablo Schreiber), Nelegiuiţii nu sunt nişte jefuitori de bănci de duzină; aceştia operează cu precizie militară, plănuiesc meticulos şi folosesc experţi în domeniu – toate aceste abilităţi fiind dobândite în operaţiuni speciale militare la care au participat şi în închisoare. Banda de Nelegiuiţi a lui Merrimen îi include pe disciplinatul familist Enson Levoux (CURTIS “50 CENT” JACKSON) şi pe Bosco Ostroman (EVAN JONES), un veteran călit în luptă şi un hoţ talentat. Acestora li se alătură “şoferul” Donnie Wilson (O’SHEA JACKSON JR.), un barman fost puşcăriaş cu un trecut misterios, care ar putea fi depăşit de situaţie.

În orice caz, pentru a reuşi să dea cel mai tare jaf, va fi nevoie ca aceştia să dejoace planurile Legislatorilor – brigada de Delicte Majore a Departamentului de Poliţie Los Angeles – care operează în moduri neconvenţionale care deseori traversează frontiera subţire dintre lege şi fărădelege pentru a răpune cei mai periculoşi şi greu de prins infractori.
Legislatorii sunt conduşi de către masculul alfa “Marele Nick” O’Brien (Butler), un detectiv de carieră şi un băutor înrăit pe care se pare că moralitatea nu-l împiedică să facă nimic. Alegerile şi prioritățile sale distrug ceea ce-a mai rămas din viaţa sa de familie. Nimic nu-l va opri din a pune capăt valului de infracţiuni conduse de Merriman, care s-a jucat cu autorităţile timp de ani buni, dând din ce în ce mai multe jafuri care nu au fost încă elucidate.

O’Brien este ajutat de protejatul acestuia, Tony Zapata (KAIWI LYMAN-MERSEREAU), un cuceritor şarmant, Gus Henderson (MOE MCRAE), un gangster subtil din sudul Los Angeles-ului, Murphy “Murph” Collins (BRIAN VAN HOLT), eminenţa cenuşie de oţel şi de Benny Magalon, poreclit “Borracho” (MAURICE COMPTE), un alcoolic împătimit al jocurilor de noroc care are un talent deosebit de a colabora cu informatorii.

După ce o simplă operaţiune de deturnare a unei maşini blindate se transformă într-un schimb brutal de focuri – ce are ca rezultat uciderea gărzilor maşinii blindate şi a mai multor poliţişti – Nelegiuiţii devin principala ţintă a Legislatorilor. Dar în curând devine evident faptul că niciuna dintre părţi joacă după regulile tradiţionale.

Zguduit de faptul că jaful a mers prost, Merriman îşi pune în gând să dea cel mai tare jaf; să se infiltreze în filiala din Los Angeles a Băncii Rezervei Naţionale şi să fure 30 de milioane de dolari uzaţi care urmează să fie scoşi din circulaţie înainte ca aceştia să fie distruşi, drept urmare, să fure bani pe care nimeni nu-i poate urmări. Planul acestora detaliat şi bine documentat începe să fie pus în aplicare, iar Nelegiuiţii sunt obligaţi să se implice într-un joc din ce în ce mai tensionat de-a şoarecele şi pisica, fiindcă Legislatorii îşi dau toată silinţa să îi lege pe cei din banda lui Merriman de un şir de jafuri nerezolvate şi să le anticipeze următoarea mişcare.

Nu există eroi sau rău-făcători în această înfruntare complicată – doar rivali foarte pricepuţi şi egali în luptă. Într-o serie de confruntări din ce în ce mai intense, oraşul Los Angeles devine o tablă uriaşă de şah, pe care, fiecare oponent îi doboară celuilalt în mod strategic pionii, turele, nebunii, caii şi regina, pentru ca în final să se ajungă la un şah mat palpitant şi total neaşteptat.

DESPRE PRODUCŢIE:

De la Scenarist la Debut Regizoral: Christian Gudegast vine pregătit

FRĂŢIA HOŢILOR e o odisee epică ce se desfăşoară în zilele noastre care își are originile în anul 2002. Scenaristul (şi regizorul debutant) Christian Gudegast a citit “Where the Money Is,” o non-ficţiune despre cum Los Angeles-ul a devenit capitala jefuitorilor de bănci a lumii, unde a văzut o poză din Los Angeles Times, fotografie făcută la Banca Rezervei Naţionale în care era ilustrat u morman impresionant de bani. Cartea şi fotografia i-a stârnit o idee, iar Gudegast a scris o poveste care a stat la baza scenariului.

Acesta a fost atras în mod special de relaţiile complexe dintre spărgătorii de bănci şi poliţiştii care îi urmăresc. “Am fost fascinat de particularităţile lumilor acestora”, spune Gudegast, “şi de cum operează aceste două echipe. Să înţeleg ceea ce fac şi de ce o fac a devenit combustibilul care a alimentat filmul.

Gudegast a gândit un fir narativ bazat pe personaje care întoarce cu josul în sus filmul tradiţional despre jafuri. Răufăcătorii creaţi de el sunt atleţi care duc vieţi ireproşabile şi militari de carieră mânaţi de provocarea unei misiuni complexe, nu de dorinţa de a comite o infracţiune.
În schimb, poliţiştii au înclinaţii pentru alcool, violenţă şi cluburi des striptease, fiind departe de a reprezenta arhetipul eroilor tradiţionali. Gudegast a reuşit să valorifice experienţele din viaţa sa pe care le-a avut cu oameni aflaţi de fiecare parte a baricadei pentru a putea crea Nelegiuiţii, dar şi Legislatorii.

În ciuda multor provocări legate de realizare şi de producţie, producătorii Tooley şi Mark Canton au susţinut acest film. S-au alăturat echipei în anul 2006, respectiv 2008. “Îl cunosc pe Christian de aproape 20 de ani şi i-am produs primele filme pe care le-a scris”, spune Tooley. “Am creat împreună diferite formule în decursul anilor, dar, nu ştiu din ce cauză, totul s-a destrămat în ultima clipă şi totuşi am rămas pe poziţii.” Canton consimte: “Nu trebuie să te laşi înduplecat dacă crezi în poveste şi e nevoie de un efort comun pentru a reuşi.”

Contrar interesului intens din partea altor producători şi regizori, Gudegast, care nu mai regizase niciun film până acum, a insistat să-şi regizeze propriul scenariu. Tooley şi Canton i-au sprijinit total decizia. Canton notează faptul că în ciuda lipsei de experienţă a lui Gudegast, acesta s-a ridicat la înălţimea sarcinii de a regiza primul său film. “A fost incredibil cât de bine pregătit a devenit pe parcursul filmărilor, datorită testelor de platou, a testelor de rol, a întregului proces de creaţie,” explică astfel Canton. “Întregul său proces seamănă cu povestea unei invenţii. A fost foarte pregătit fiindcă deja rulase filmul de o mie de ori în capul său. Trecuse deja prin toate variantele posibile de realizare!”

Alfa versus Alfa: Merriman şi “Marele Nick” O’Brien:

Fiecare grupare are un mascul alfa drept lider; Merriman conduce Nelegiuiţii, în timp ce “Marele Nick” O’Brien conduce Legislatorii. Cei doi sunt adversari egali – bărbaţi aflaţi de-o parte şi de cealaltă a legii, dar care împărtăşesc multe asemănări, dar şi un respect reciproc. Aceştia provin din acelaşi mediu. Poate că nu se cunosc, dar se înţeleg unul pe celălalt într-o anumită măsură. Fiecare e intimidant, dar nu se lasă uşor intimidat. Alegerea distribuţiei a fost esenţială pentru a fi găsit echilibrul potrivit şi pentru a explora dualitatea dintre aceşti oameni.

Atât Merriman, cât şi O’Brien se implică într-un război psihologic unul împotriva celuilalt. E greu de spus cine e pisica şi cine e şoarecele. Contează doar evenimentele ce conduc către înfruntarea inevitabilă şi niciunul dintre cei doi nu este intimidat. O’Brien şi Legislatorii îl confruntă pe un ton relaxat pe Merriman şi banda acestuia într-un restaurant japonez, iar “Marele Nick” îl tachinează, aducându-i aminte de zilele în care jucau fotbal la liceu în echipe rivale. E modul lui O’Brien de a spune, “vreau să ştii că ştiu cine eşti. O să te prind, iar toată treaba asta o să ia sfârşit.” Merriman îi răspunde provocării lui O’Brien într-o manieră calmă şi respectuoasă, explicându-i că se bucură de o simplă cină cu familia şi nu doreşte ca situaţia să scape de sub control, în timp ce tensiunea ajunge la cote ridicate.

Într-una dintre cele mai intense scene ale filmului, Merriman şi Nelegiuiţii se află la un poligon de trageri când O’Brien apare pentru a trage cu arma la acelaşi poligon, pentru a-i tachina. O’Brien trece de un culoar liber, ţinteşte şi trage câteva focuri, apoi se uită fix la Merriman; este un meci de călcat pe bătături de mare calibru. În timp ce O’Brien se întoarce la ţinta sa, Merriman îi răspunde prin a goli mai multe încărcătoare în ţintă, demonstrându-şi abilităţile letale în timp ce poligonul răsună de zgomotul focului său de baraj. El şi Nelegiuiţii își strâng lucrurile şi pleacă, după un schimb de priviri cu O’Brien, care îşi satisface curiozitatea ducându-se către culoarul lui Merriman şi verifică ţinta de hârtie care dezvăluie că toate gloanţele au atins centrul ţintei. Nu se schimbă niciun cuvânt, şi totuşi ştim exact ce se spune prin intermediul acţiunilor acestora.

Cei doi bărbaţi se întâlnesc din nou faţă în faţă după ce O’Brien se duce acasă la o superbă dansatoare, care se dovedeşte a fi soţia lui Merriman, Holly. Merriman ajunge acasă dimineaţa, fix când O’Brien iese din baie, după ce petrecuse noaptea aici. Are loc o scurtă confruntare între cei doi masculi alfa, aceştia aflându-se la doar câţiva centimetri unul de celălalt. Merriman se duce în cealaltă cameră, iar O’Brien pleacă. Din nou, nu se schimbă nicio replică, însă tăcerea acestora este grăitoare având în vedere că se apropie de inevitabila înfruntare finală.

Gerard Butler: Cum să devii “Marele Nick” O’Brien

Gerard Butler a zăbovit cu scenariul filmului FRĂŢIA HOŢILOR timp de mai multe luni, chiar dacă agentul său îl grăbea să-l citească. “Eram epuizat. Agentul meu îmi spunea întruna să-l citesc, dar eu nu eram în stare. Apoi l-am citit într-un singur weekend şi a fost fenomenal. L-am sunat pe agentul meu şi i-am spus, ‘De ce nu mi-ai zis să-l citesc, e incredibil!”‘

Butler îşi exprimase deja interesul de a-l întruchipa pe “Marele Nick” O’Brien şi a rămas implicat în îndelungatul proces de realizare, aducându-l într-un final şi pe partenerul acestuia de afaceri şi de producţie, Alan Siegel.

Butler şi Gudegast s-au întâlnit la multe cine gălăgioase pentru a-l modela pe “Marele Nick”. Personajul e o gorilă care devorează orice îi stă în cale”, spune râzând regizorul. “E o adevărată forţă. Intră oriunde şi devine instantaneu lider. Nick este un clasic. E amuzant şi e un dur. Se ocupă de Delicte Majore, deci trebuie să fie un dur, fiindcă se ocupă zi de zi de cei mai răi dintre cei răi. Am construit personajul în întregime iar Gerry a fost incredibil.”
Abordarea lui Butler în privinţa personajului “Marele Nick” este genială. “Trăieşte într-o lume în care trebuie să fii dispus să faci orice pentru a fii primul şi asta e incredibil de periculos,” spune Butler. “La început, ai impresia că e un derbedeu, dar în timp ce personajul se dezvăluie, înţelegi că e un obsedat, iar presiune care se pune asupra lui se face simţită. Şi-a distrus viaţa în favoarea slujbei şi suferă emoţional din cauza asta.”

“Ceea ce iubesc la acest film este că are un anumit gust, un ingredient pe care-l au multe dintre filmele mele preferate, cum ar fi Heist şi Heat, dar şi Dog Day Afternoon şi The French Connection,” spune Butler. “Dar acesta reuşeşte să uimească în totalitate. Poate că este un film complex despre un jaf, dar există şi o cantitate surprinzătoare de emoţie. Are potenţialul de a deveni unul dintre acele filme de neuitat datorită personajelor pe care le-am creat.”

Pablo Schreiber: Conturarea Personajului Merriman

În timp ce Gerard Butler a fost implicat timp de mai mulţi ani, impunătorul din punct de vedere fizic Pablo Schreiber s-a aflat în vizorul lui Gudegast pentru rolurile sale din 13 Hours şi The Manchurian Candidate.

“Merriman tocmai a ieşit din închisoare după şase ani. Îşi reuneşte banda şi vrea să prindă un peşte mare. Află că sucursala din Los Angeles a Băncii Rezervei Federale nu a fost jefuită niciodată”, spune Schreiber despre personajul său. “S-a tot pregătit pentru momentul în care v fi eliberat. Nu cred că a găsit niciodată până acum ceva pe măsura emoţiei şi a entuziasmului (provenit din pregătirea sa militară)”.

Merriman şi ai săi Nelegiuiţi împărtăşesc o pregătire militară comună care îi ajută foarte mult. “Vorbim un limbaj comun. Nu trebuie să ne punem la zi în ceea ce priveşte tactica şi strategiile de echipă. Suntem bine pregătiţi şi foarte eficienţi,” spune actorul, care se regăseşte oarecum pe un teritoriu familiar.

“Am jucat într-un film numit 13 Hours împreună cu Michael Bay, aşa că am oarecare cunoştinţe despre arme. A fost grozav să am un punct de start; deoarece am deja o oarecare experienţă, am simţit că sunt într-o poziţie de lider, ceea ce s-a potrivit perfect cu rolul”, explică Schreiber. “Am lucrat cu un consilier tehnic care a făcut instrucţie cu noi. Am petrecut mult timp în poligonul de trageri şi învăţând împreună despre arme ne-a pregătit pentru momentul în care am început filmările.”

Într-adevăr, antrenamentul a dat roade. “Există o scenă grozavă în poligonul de trageri când Gerard apare pentru a ne intimida şi a apărea în faţa noastră. Cu toţii tragem la ţintă şi începe şi el să tragă”, spune Schreiber. “Şi doar pentru a-l enerva, încep să descarc patru încărcătoare în 13 secunde, ceea ce înseamnă că sunt un bun trăgător. A trebuit să învăţ să schimb patru încărcătoare la o viteză foarte mare şi să învăţ tehnica pentru a reuşi să fac asta.”

Personajul O’Brien interpretat de Butler este sarcastic, arogant şi impertinent, în timp ce interpretarea lui Schreiber pentru rolul lui Merriman este controlată, chiar supusă. Gudegast a rămas uimit de disciplina şi intensitatea lui Schreiber. “Caracterizarea lui Pablo este ireproşabilă”, spune el. “I-a reuşit cel mai grozav tic comportamental, acela de a nu clipi des. Puterea acestuia ca actor se află în momentele cheie şi niciodată nu joacă exagerat.”

Schreiber a fost intrigat de lipsa de frică a lui Merriman. “Personajul este nihilist”, spune actorul. “Nu se teme de moarte şi chiar îmbrățișează această idee. Dacă e să iasă din scenă, vrea s-o facă în condiţiile lui. N-o să-l lase niciodată pe Nick să-i pună cătuşe.”

Curtis “50 Cent” Jackson: Mâna Dreaptă, Familistul

Interpretându-l pe Enson Levoux, mâna dreaptă a lui Merriman, Curtis “50 Cent” Jackson ne aduce o interpretare tăcută, dar intensă, interpretând un bărbat care a reuşit să-şi facă o viaţă şi o familie departe de viaţa sa infracţională. Levoux şi Merriman au o legătură strânsă şi se cunosc de mult timp; ei au jucat fotbal împreună în liceu, s-au înrolat împreună în marina militară şi au fost trimiţi în misiune împreună, apoi s-au întors împreună acasă din stagiul militar şi şi-au dat seama că viaţa de civil nu-ţi aduce aceeaşi explozie de adrenalină cu care se obişnuiseră.

Jackson a citit prima oară scenariul cu şase ani în urmă şi l-a contactat pe Gudegast. “Făcuse un întreg album de schiţe pentru poveste şi era foarte bine alcătuit, cu toate texturile şi culorile pe care le dorea. Viziunea sa asupra filmului fusese foarte bine gândită. Voiam să mă implic imediat în proiect, ” exclamă Jackson. “M-am întâlnit cu Tucker Tooley la o petrecere după ceremonia Globurilor de Aur şi l-am abordat imediat. L-am presat, am o metodă proprie rapperilor şi mă comport ca şi cum n-aş înţelege. I-am zis, “Hei, chiar vreau să joc în filmul ăsta.” În timp ce era îmbrăcat la patru ace şi era ocupat cu tot ce se întâmpla în jurul lui, cred că se gândea, “ce naiba vrea puştiul ăsta? Îmi place muzica lui, dar… Bun, înţeleg că vrei să joci într-un film.” Apoi s-a mutat la altă companie, dar Tucker ştia că este un proiect grozav, aşa că l-a luat cu el. Şi apoi s-a format întreaga echipă. Iar când am avut şansă de a discuta cu el despre film, i-am zis, “Nu-ţi aduci aminte?”, iar el mi-a spus, “Ba îmi aduc aminte!”. Au trecut cinci ani şi iată-mă tot aici.”

Levoux e un om dintr-o bucată. Este expert în explozivi la Forţele Speciale şi poate comunica mai eficient printr-o privire ameninţătoare decât prin dialog. Jackson oferă cele mai amuzante momente din film, ca tată exagerat de protectiv care se foloseşte de Nelegiuiţi pentru a-l intimida pe tânărul care vine la el acasă pentru a o însoţi pe fiica lui adolescentă la un bal.

Scena serveşte pentru a sublinia tema familiei, nu doar a familiei lui Enson formată din soţie şi cei cinci copii, ci şi cealaltă familie a lui formată din Nelegiuiţi. Fiindcă aceştia au grijă unul de celălalt la fel ca în cadrul unei familii, pot funcţiona mai eficient şi ca unitate tactică.

Levoux este căsătorit şi are cinci copii. Spre deosebire de Merriman, care nu a adus niciodată pe nimeni în viaţa lui pentru a complica lucrurile, acesta şi-a permis să devină vulnerabil. Tooley crede că Levoux este inima filmului. “El este tipul care are de luat cele mai dificile decizii când vine vorba de job şi de loialitatea lui faţă de Merriman”, spune acesta, “fiindcă are cel mai mult de pierdut.”

Pe cât filmul se apropie mai mult de exploziva înfruntare finală, devine clar că ceea ce-i lipseşte lui Levoux în ceea ce privesc abilităţile conversaţionale, este compensat prin gândire strategică şi prin abilitatea sa de a folosi arme de calibru mare. Dacă eşti încolţit din toate părţile şi poţi scăpa doar printr-o rafală de focuri, Enson Levoux interpretat de “50 Cent” este omul pe care-l vrei de partea ta.

O’Shea Jackson, Jr.: Donnie Şoferul

“A fost o provocare să găsim actorul care să-l joace pe Donnie, un infractor care este pe jumătate un nevinovat naiv şi pe jumătate un jucător expert,” râde regizorul. Asta până când Gudegast a văzut Straight Outa of Compton şi pe O’Shea Jackson, Jr. “Mi-am zis, pe el îl caut!” spune Gudegast. “Are un stil de L.A., dar este şi super-inteligent.”

Conform spuselor lui Gudegast, Jackson îl însufleţeşte pe Donnie redând anumite particularităţi ale personajului care nu se regăsesc în script şi se ridică la nivelul interpretărilor de excepţie ale actorilor veterani, Schreiber şi Butler.

Nelegiuiţii au nevoie de un şofer, iar Donnie este tipul pe care îl căutam. Nu doar că ştie cum să-i repare şi să-i reconstruiască, dar ştie şi cum să conducă… rapid. De fapt, a primit cea mai mare amendă pentru depăşirea vitezei în California după ce radarul l-a luat cu 286 de kilometri pe oră, fapt cu care Donnie se mândreşte.

“Eu sunt tipul din din echipă, aşa că trebuie să-mi câştig tresele. Încă mă supun unor teste pentru a intra în această frăţie”, spune Jackson. “Marele Nick” a pus ochii de ceva vreme pe Nelegiuiţi, aşa că ştie că pe mine nu mă cunoaşte. Află cu ce mă ocup în viaţa de zi cu zi şi e cu ochii pe mine, fiindcă mă vede ca fiind veriga slabă. Nick se hotărăşte să agite apele şi dă de ştire echipei mele că s-a luat de mine.”

Donnie îşi demonstrează loialitatea faţă de Nelegiuiţi şi-şi joacă partea sa din plan, angajându-se ca agent de livrare la un restaurant chinezesc, lucru care îi permite să se infiltreze în Rezerva Federală. Fiind singurul membru al echipei care poate intra în fortăreaţa federală, devine axa centrală a succesului acestora.

Gaşca este întregită de Evan Jones în rolul lui Bosco Ostroman, un hoţ la fel de dedicat bunăstării sale pe cât e dedicat jefuirii băncilor. “Ceea ce e grozav la aceste personaje este faptul că sunt familiştii poveştii”, spune Jones. “E interesant să joci pe cineva care duce o viaţă liniştită zi de zi. Băieţii ăştia se duc la sala de sport şi sunt într-o formă fizică grozavă. Nu beau, nu fumează şi nu înjură. Însă noaptea, încalcă legea şi comit cele mai periculoase şi mai complicate infracţiuni.”

Autenticitatea e Cheia: Tabără de Instrucție pentru Duri

Pentru a asigura autenticitatea modului în care personajele mânuiesc armele pe marele ecran, Gudegast a obligat actorii să meargă într-o severă tabără de instrucţie cu durata de două săptămâni înainte de începerea filmărilor. Fiecare echipă, Nelegiuiţii şi Legislatorii, s-a antrenat separat, astfel ca să poată deveni camarazi, dar şi să afle cum ar proceda personajele în lumea reală.

Având în vedere că scenele de acţiune din film au avut o coregrafie specială, a fost esenţial ca actorii să înţeleagă în profund armele şi cum să le mânuiască. “Consultanţii aduşi de Christian au dus filmul la un alt nivel”, spune Jamie Marshall, producător executiv şi regizor secund. “Au avut un rol esenţial în dezvoltarea atmosferei şi a energiei emoţionale a actorilor.”

Nelegiuiţii s-au antrenat cu Paul Maurice, care face parte în prezent din forţele armate SUA, şi care antrenează alţi soldaţi pentru a stăpâni manevre tactice avansate şi stăpânirea armamentului. “Le-a dat încredere Nelegiuiţilor”, spune Gudegast. S-au antrenat mult la poligonul de trageri. Au tot exersat până când manevrarea armamentului a devenit complet naturală: Puteau încărca o armă, o puteau descărca, puteau schimba încărcătoarele – felul în care manevrau armele era extraordinar şi acesta a fost meritul lui Paul.”

Legislatorii au lucrat cu Jay Dobyns, un detectiv sub acoperire în rezervă care a lucrat pentru divizia bande în LAPD. S-a cunoscut cu Gudegast în 2006 când încă lucra ca ofiţer. “Christian stă grozav la capitolul autenticitate”, spune el.
“Am discutat deseori despre cum să transpui cu succes viaţa adevărată într-un scenariu şi în scenele filmului. Totul de la cum ar manevra armele, la cum s-ar comporta cu ele, la cum şi-ar conduce maşinile.”

Dobyns s-a demonstrat a-i fi într-atât de folos încât Gudegast şi-a inspirat personajul “Marele Nick” după acesta şi s-a folosit de alţi ofițeri cu care lucrase drept tipar pentru restul Legislatorilor. Gerard Butler a mers chiar până într-acolo încât să folosească tiparul vorbirii lui Dobyns şi multe dintre manierismele acestuia pentru a aduce o mai mare profunzime şi autenticitate interpretării sale.

“Când a început tabăra de instrucţie, le-am spus actorilor că scopul meu personal este acela ca atunci când oamenii din branşa mea vor vedea filmul, să spună, “Tipii ăia au fost brici. Au fost autentici,” spune Dobyns. “Tot ce am făcut a servit la conturarea personajelor şi la a face totul cum trebuie.”

Grupul a exersat tehnici şi tactici folosite de către detectivii sub acoperire, pe care le-a analizat în profunzime. Cele două echipe au o dinamică diferită. Legislatorii au reuşit să creeze între ei o legătură caldă care a inclus cine la restaurant, în timp ce pentru Nelegiuiţi totul a fost individualizat şi s-a redus strict la muncă. Aceste abordări diferite au asigurat acurateţea comportamentelor acestora; Legislatorii fiind detectivi de teren, în timp ce Nelegiuiţii funcţionează ca o unitate militară, ce se bazează pe antrenamentul individual avut în forţele speciale pentru a forma o structură.

Cele două echipe au folosit la antrenamente armament funcţional pentru a-şi da seama de greutatea unei arme, iar apoi s-au antrenat cu arme de paintball pentru a se obişnui cu mecanica folosirii şi tragerii cu o armă în timp ce mergi, fuşi şi sari.

“Nelegiuiţii au făcut parte din forţele speciale, aşadar, au mişcările mai perfecţionate”, observă Dobyns. “Au arme mai mari şi mai multă muniţie. Acest lucru este normal fiindcă, de cele mai multe ori, poliţiştii sunt mai slab înarmaţi. O parte a poveştii constă în faptul că Legislatorii trebuie să depăşească acest deficit prin curajul lor şi experienţa colectivă.”

“A fost chiar amuzant”, adaugă Pablo Schreiber. “Legislatorii veneau la antrenamente când noi plecam şi invers. Aveam mereu momente în care treceam unii pe lângă ceilalţi şi se simţea animozitatea, ne aruncam priviri glaciale şi făceam de la distanţă tot felul de comentarii înţepătoare. Acest lucru a hrănit o competiţie sănătoasă, care era bine să existe între mine şi Gerry fiindcă a creat atmosfera potrivită.”

Aspectul şi Senzaţia pe care o lasă filmul FRĂŢIA HOŢILOR:

Chiar dacă acţiunea se petrece în Los Angeles, nu vom vedea părţile strălucitoare şi pline de farmec ale oraşului. În schimb, sunt arătate cartierele din sudul extrem al Los Angeles-ului, El Segundo, Torrance, Gardena, Hawthorne, Palos Verdes, Long Beach şi Lakewood. S-a dorit o locaţie specială care se vede rareori în filme.

“Zona este specifică unei clase muncitoare formată din cetăţeni albi, negri, de origine latină şi originari din insulele Pacificului care cuprinde punkeri, rockeri, skateri, surferi şi membri ai găştilor stradale”, spune Gudegast care a locuit în acea zonă şi are o pasiune pentru sentimentele aparte pe care le stârneşte viaţa de acolo. “Aşadar, o mare parte a personalităţii lor constă în hainele pe care le poartă şi în maşinile pe care le conduc.”

Din cauza realităţilor fiscale şi a complexităţii de a filma în Los Angeles, filmul a fost turnat în Atlanta, ceea ce a reprezentat o provocare unică pentru producători. Gudegast, obsedat de detalii şi acurateţe, fotografiase deja toate locaţiile din Los Angeles menţionate în scenariu.
Albumul său de schiţe includea referinţe vizuale extinse ale barurilor, străzilor, clădirilor şi chiar ale oamenilor. Niciun aspect nu era prea neînsemnat pentru a nu fi examinat şi înregistrat.

“Când echipa de producţie a sosit în Atlanta, am fost extrem de specific atunci când am cercetat cum vom reproduce aici acele elemente,” spune acesta. “Am ajuns până la cum arătau picturile murale, paleta coloristică, jantele maşinilor, orice detaliu posibil.”

Imaginea

Cu ceva timp în urmă, când Gudegast şi directorul de imagine Terry Stacey (A Dog’s Purpose, Elvis and Nixon) au discutat despre imaginea filmului, Stacey l-a recomandat pe fotograful Andreas Gursky. “Am fotografii făcute de Gursky în toată casa”, spune cu entuziasm Gudegast, “am ştiut imediat că vorbim aceeaşi limbă în ceea ce priveşte imaginea vizuală.”

Printre provocările pe care le-au înfruntat Stacey şi departamentul de găsire a locaţiilor a fost aceea de a găsi în Atlanta zone industriale foarte monotone care să aibă aspectul celor din Los Angeles. Pentru început, topografia a reprezentat o problemă, deoarece oraşul Atlanta este deluros şi are multe zone verzi, fiind cu mult diferit de Los Angeles. Însă munca lor asiduă a dat roade, spectatorilor le va fi foarte greu să observe pe ecran că filmul nu s-a turnat în Los Angeles. “A trebuit să muncim din greu pentru a reda imaginea şi senzaţia de apartenenţă la acea zonă”, spune Stacey.

“Aşa că, pe cât am fost de atenţi în alegerea locaţiilor, la fel de multă atenţie am acordat şi cadrelor în care am vrut să redăm vremea fierbinte caracteristică Los Angeles-ului, luminoasă, dar şi apăsată de smog. Noaptea, ne jucam cu elementele naturale şi ne-am dorit să scoatem în evidenţă o lumină rece de un albastru metalic.

Pentru a reda şi mai fidel această imagine, Stacey a adoptat o manieră de filmare foarte fluidă şi viscerală, ca şi cum camera de filmat ar fi un voyeur. “Când l-am filmat pe Nick şi pe Legislatori, am folosit deseori o cameră de filmat portabilă. I-am indicat să iasă şi să intre din cadru, să pară ca şi cum am încerca să ţinem pasul cu el. E dur fiindcă lumea sa este fracturată.” Când vorbim despre Merriman şi despre Legiferatori, Stacey a fost reţinut şi precis. “Am folosit mult mai mult macaraua şi camera fixă,” spune acesta, “fiindcă Merriman controlează cadrul atunci când se află în el.”

Design de Producţie

Regizorul a lucrat îndeaproape şi cu designerul de producţie Kara Lindstrom (Lila & Eve, Crush) şi producătorul Tooley a fost impresionat în mod deosebit de ochiul critic al acesteia. “Ea poate să intre într-un spaţiu care conţine doar patru pereţi şi-l poate face să arate ca Los Angeles-ul”, spune acesta. “Pentru clădirea Băncii Rezervei Federale, am avut la dispoziţie doar un scurt tur şi nu am putut face poze. Însă ea a fotografiat totul în memorie şi i-a reuşit.”

“Pentru mine, este un film despre izolare şi libertate. Ai multe spaţii mici şi multe spaţii mari,” explică Lindstrom. “Provocarea a constat în a crea o lume în care totul se îngustează întruna şi devenim captivi, apoi totul se deschide din nou.”

Provocarea recreării Rezervei Federale s-a dovedit intimidantă. “Ai în minte o imagine a Rezervei Federale ca fiind o super fortăreaţă, un loc înţesat cu tehnologie de ultimă generaţie. Este ultra-securizat şi mecanizat, dar vorbim totuşi despre guvernul federal, deci totul este destul de simplist şi de utilitarist”, spune Lindstrom. Scopul a fost acela de a crea ceva utilitarist care să fie şi interesant din punct de vedere vizual.

Securitatea este bazată pe faptul că lucrătorii sunt mereu supravegheaţi de către alţi lucrători, de către supervizorii acestora şi de către camerele de supraveghere. Totul este bazat pe sticlă, oţel şi beton.”

Lindstrom spune că gogoşeria care apare în scena de la începutul filmului este preferata ei, fiindcă imaginea contribuie mult la creionarea unei sensibilităţi care este proprie doar Los Angeles-ului. “Am creat o poveste în spatele gogoşeriei. Avem aici o grămadă de culturi stratificate una deasupra celeilalte,” spune ea. “Aşa că am imaginat o poveste: gogoşeria fusese deţinută la început de o familie mexican-americană care pictase la intrare o pictură murală cu Sfânta Fecioară Maria de la Guadalupe cu o tematică inspirată de gogoşi. Apoi, am imaginat o familie coreeană care a cumpărat afacerea şi care şi-a pus amprenta asupra acestui spaţiu. Oamenii îşi pun amprentele culturale unele peste altele până când se obţine o interesantă supă multiculturală, la fel ca şi în cazul Nelegiuiţilor şi a Legislatorilor.”

Design de Costume

Ca parte a albumului original de schiţe al lui Gudegast, se regăseşte o analiză amănunţită a localnicilor, justificată prin fotografii, folosită în scopul creării personajelor. Acesta a notat totul de la încălţămintea acestora, la cămăşi, jeanşi, şi preferinţe privind centura de la curele, până la ceasuri de mână, pălării, bijuterii şi tatuaje. I-a dat notiţele sale designerului de costume Terry Anderson (Jane Got a Gun, A Million Ways to Die in the West), care a înţeles de ce regizorul era atât de preocupat de detaliile fizice ale acestei lumi, în acelaşi timp imperfectă şi fără de cusur.

“Prima oară când am citit scenariul m-am gândit că ‘acest scenarist este incredibil, iar opera lui conţine detalii de excepţie.’ Christian cunoştea cartierele din care provin aceşti oameni, îi cunoştea pe toţi şi ştia cum ar trebui să arate oamenii,” explică Anderson. “Am evidenţiat chiar şi micile diferenţe vestimentare ce diferă de la cartier la cartier, în cazul fiecărui personaj în parte.”

Gudegast a afirmat că un aspect crucial l-a reprezentat faptul că Anderson a înţeles perfect cum trebuie să arate personajul Bosco. “A înţeles întreaga estetică. Vine din Huntington Beach, aşa că Terry l-a îmbrăcat în pantaloni mulaţi, l-a încălţat cu tenişi de modă veche, i-a dat maieu, lanţ de aur şi un alt lanţ care-i atârnă la portofel. Un look desprins din California de Sud, din viaţa reală, a unui gangster din clasa muncitoare.”

Anderson a afirmat la rândul ei că cea mai interesantă provocare legată de costumarea personajelor a reprezentat diferențierea între Nelegiuiţi şi Legislatori. “Ambele grupuri trebuiau îmbrăcate într-un stil South Bay/sudul L.A-ului, stil care are de asemenea subtile elemente ce ţin de apartenenţa unei bande,” spune aceasta. “Am acordat o deosebită atenţie mărcilor vestimentare care reprezintă repere vizuale asupra a cum fiecare dintre aceste grupuri trăiesc şi îşi compartimentează vieţile.”

“Cea mai mare provocare pentru mine a fost aceea de a mă ridica la înălţimea scenariului lui Christian, el creionează Los Angeles-ul într-un mod foarte specific. Mi-ar plăcea ca filmul să reprezinte un instantaneu aşa cum nu s-a mai văzut în filmele de până acum.”

Cerneala care Spune o Poveste

În afară de detaliile specifice regăsite în costume, Alan Apone (Dunkirk, Suicide Squad), şeful departamentului de machiaj, a fost însărcinat cu misiunea de a crea tatuaje pentru a ajuta la spunerea unor poveşti despre fiecare personaj în parte. “Christian ştia că Legislatorii vor avea cu toţii un tatuaj comun, un schelet care are un din care iese fum şi nişte cărţi de joc,” spune Apone. “Sunt o brigadă unită, turbulentă, dar închegată. Nelegiuiţii nu dau dovadă de niciun stop de emoţie. Sunt introvertiţi, dar lucrează foarte bine ca echipă.”

Înaintea filmărilor, fiecare actor şi-a expus ideile în legătură cu tatuajele care trebuiau să spună povestea personajului interpretat, ceea ce a uşurat munca lui Apone. “Sunt multe elemente care pot fi identificate. Huntington Beach, South Bay, Ventura, toate aceste oraşe de coastă trebuie inserate într-un tatuaj cum sunt cele ale bandelor, pentru a creiona cine sunt ei cu adevărat.” Apone a trebuit să fie atent mai ales la înţelesul fiecărui tatuaj, căci toate personajele au mai multe tatuaje. Conform cercetării meticuloase a regizorului, fiecare tatuaj, făcut ori într-o închisoare militară, ori pe străzile Californiei de sud, ori în incinta unei secţii de poliţie, şi lăsat la vedere de către unul dintre personaje, spune o poveste aparte şi e diferit de celelalte. Fiecare detaliu s-a adăugat la complexitatea acestor personaje.

O Răfuială cu Arme aşa cum trebuie:

Într-un film în care au loc multe schimburi intense de focuri de-a lungul acţiunii, armurierul producţiei reprezintă un post esenţial. Actorii lucrează cu armament tactic şi trag zeci de mii de gloanţe oarbe. Siguranţa este primordială, dar totul trebuie să pară autentic. Producătorii au lucrat împreună cu Janette Latrelle (Battle Los Angeles, G.I. Joe: Retaliation), o expertă în arme şi una dintre puţinele femei armurier din industria cinematografică.

Latrelle, care a început să colecţioneze arme de foc pe când avea 18 ani, s-a antrenat cu aceleaşi arme pe care le-au folosit şi actorii şi i-a pregătit şi pe aceştia în tabăra de instrucţie. “Siguranţa este pe primul loc. Nu am dorit ca cineva să fie rănit sau să existe vreun incident fiindcă lucrăm cu arme care pot răni sau ucide pe oricine,” spune aceasta. “E important ca toată lumea să ştie ce facem. Nelegiuiţii au mânuit arme care trag 30 de gloanţe la rând. Când am exersat pe teren, aveau loc să se desfăşoare, dar încearcă să faci asta când filmezi şi ai 200 de oameni care roiesc în imediata apropiere. Acesta este momentul în care trebuie să fii foarte scrupulos.”

Jamie Marshall a fost uimit de tehnica actorilor de mânuire a armelor şi de dăruirea acestora de a reprezenta cât mai realist cu putinţă un schimb de focuri. “Am lucrat la multe dintre filmele realizate de John Woo”, spune acesta, “şi unul dintre lucrurile care mi se pare total nerealist este acela că personajele par a nu rămâne niciodată fără gloanţe. A fost incredibil să-i văd pe actorii noştri îşi încarcă armele în timp real în timp ce se filmează. Acest aspect te face să rămâi concentrat. E complicat şi palpitant şi pare real.”

Filmat pe parcursul a zece zile, ca parte a unei filmări de 52 de zile, cel mai intens schimb de focuri are loc în timpul scenei cruciale de la Coridorul Almeda. Echipa de producţie a ocupat patru cvartale şi o jumătate de kilometru de autostradă. În producţie s-au folosit 250 de maşini şi 50 dintre ele au fost distruse. De asemenea, s-au tras peste 10.000 de gloanţe. Pentru a intensifica atmosfera acestei scene, regizorul a ales să nu folosească o coloană sonoră. Sunetul gloanţelor trase care ciuruiesc zidurile, cel făcut de maşini şi de oameni defineşte acţiunea.

Terry Stacey era constant iritat de schimbările bruşte de vreme. Oricum, într-un final a reuşit să recreeze acea fâşie de Almenada, aşa cum ar părea această zonă în timpul celui mai infernal schimb de focuri. Folosind teleobiective şi cadre largi, acesta a reuşit să se concentreze asupra fiecărui personaj în parte într-o manieră cinematografică uluitoare şi, de asemenea, să susţină iluzia cum că acţiunea s-ar petrece în Los Angeles.

Butler a adorat provocarea acestei scene. “Ideea scenei ‘Coridor Almeda’ constă în faptul că până la acel moment eşti deja complet implicat emoţional în vieţile personajelor,” spune acesta, “iar acest moment are loc în cel mai nefericit loc posibil şi în cel mai nefericit moment posibil. Toată lumea e prinsă în capcană. În timpul acelei scene, iadul se dezlănţuie. Adrenalina îţi pompează prin vene.”

///

În FRĂŢIA HOŢILOR joacă Gerard Butler, Pablo Schreiber (13 Hours, The Manchurian Candidate), Curtis “50 Cent” Jackson (War Dogs, Spy), O’Shea Jackson, Jr. (Straight Outta Compton), Evan Jones (A Million Ways to Die in the West, Gangster Squad, 8 Mile), Cooper Anderson (I Hate My Neighbor!), Maurice Compte (A Walk Among Tombstones, End of Watch), Kaiwi Lyman-Mersereau (American Violence, Westworld), Mo McRae (Wild, Thirteen), Meadow Williams (Apollo 13) şi Brian Van Holt (Wild, S.W.A.T.)

Restul Legislatorilor:

Pe “Marele Nick” îl înconjoară o adunătură pestriţă de personaje, a căror experienţă, pe care Jay Dobyns o numeşte “teatru de stradă”, e fără egal.

“Ne-am împrietenit de la prima cină luată în tabăra de instrucţie”, spune Kaiwi Lyman-Messereau, care îl interpretează pe Tony Zapata, un crai cu magnetism care este şi protejatul lui Nick.
“Fiecare dintre Legislatori este precum o piesă de puzzle dintr-un întreg, iar Tony îşi joacă excelent partea.” Moe McRae, care îl joacă pe calmul Gus Henderson şi Brian Van Holt, care îl joacă pe poliţistul de modă veche Murphy “Murph” Collins, şi-au dat seama că o parte importantă în conceperea personajelor o reprezintă crearea unei memorii musculare care le permite personajelor acestora să se mişte precum poliţiştii adevăraţi. Cei doi s-au asigurat, de asemenea, ca tovărăşia dintre membri echipei să pară reală. Ambii actori au prieteni şi membri ai familiei în breasla forţelor de ordine şi, ca rezultat, s-au dedicat misiunii de a oferi o interpretare veridică.

Cel mai tulburat membru al echipei Legislatorilor este Benny “Borracho” Magalon, care este interpretat de Maurice Compte. Compte a conceput un împătimit beţivan al jocurilor de noroc, care este atât un profesionist desăvârşit din rândul forţelor de ordine, cât şi un ratat sentimental. “Christian a ştiut cum să aducă laolaltă aceste personalităţi diferite şi rezultatul este fără cusur,” spune acesta. “Cel mai important este faptul că a creat un mediu care ne-a permis să concretizăm pe de-a întregul aceste personaje şi apoi ne-a oferit posibilitatea să le perfecţionăm.”

Regizorul Christian Gudegast are o încredere uriaşă în ceea ce priveşte experienţa pe care o vor avea spectatorii atunci când vor viziona FRĂŢIA HOŢILOR. “Sper să devină un clasic, unul dintre acele filme de neuitat, datorită personajelor pe care le-am creat, datorită lumii în care trăiesc acestea, o lume palpitantă, viscerală, surprinzătoare, dar şi datorită aspectelor amuzante ale filmului. Apoi mai e şi faptul că povestea este emoţionantă şi conţine acel element al credibilităţii în viaţa şi cultura creionată de film. Dacă studiezi acea lume, poţi fi sigur că multe persoane se vor regăsi în ea. Dar la final, cel mai important e ca spectatorii au nevoie să se simtă al dracului de bine când vizionează acest film.”