Dragă Românie, leapădă-te de prostie!

Stii motivul pentru care te-ai ales cu ciocoi si comunisti de fiecare data cand ai cautat voievozi si ti s-a promis ca poti si tu sa ajungi in loc sa devii (asa cum reusisei sa faci prin orice unire, si-ai uitat dupa aia?)
E fix ala care te tine cu furca, in loc de carte si munca, in mana, cu degetelele incordate aplaudand definitii noi pentru ce-ai uitat ca stii si simti (identitatea si scopul tau in viata), Romanie dezaxata de la drumul cel bun de televiziuni si partide cu pastori in frunte, cu buna stiinta in abandonul fata de tot ce insemni, fiindca astepti sa-ti spuna altii sau sa dai din cap ca e asa, retragandu-te in patratul pe care il numesti viata si pe care il aperi cu furie de oricine, fara sa te prinzi ca netrebnicii care iti promit ca ti-l apara, fix asta vor: ca tu sa fii mereu tara aia credincioasa care nu iese din patrat… si degraba la dusmanii lor pe care ti-i descrie ca fiind si ai tai, sa te apuci de latrat.

Si fix in anul in care sarbatoresti 100 de ani de cand te-ai prins ca-n multi e comunitate, ca-n armonie si pace cu altii poti trai si iesi din patratul tau de pamant, sa-ti cauti locul intr-o lume care se transforma si in care poti explora si cauta sa faci orice iti place, ascultandu-va, vizitandu-va si sprijinindu-va unii pe altii, in fata dusmanilor care va ameninta libertatea alegerii, tu ajungi sa confuzi ascultarea si intelegerea altuia cu ascultarea de pastor si propovaduirea cuvantului lui televizat, inapoi in patratul pe care ti-l imaginezi petic de pamant de aparat, si incepi sa-ti pui ziduri, scuzandu-ti sau justificandu-ti autosuficienta, in loc sa inveti, sa explorezi, sa faci, sa fii, si sa ceri legi pentru a-ti proteja asta…