EXPOZIȚIE: Truth Lies Not Only in a Dream, But in Many Dreams la Eastwards Prospectus

Galeria Eastwards Prospectus prezintă Truth Lies Not Only in a Dream, But in Many Dreams (5 octombrie – 24 noiembrie), o expoziție de grup cu lucrări recente de la șase artiști contemporani: Márta Adorjáni, Michele Bressan, Norbert Costin, Andrei Nacu, Raluca Popa și Larisa Sitar. Născuți cu toții între 1979 și 1987, au fost martorii schimbărilor pe care le-a adus trecerea României de la o dictatură comunistă la o democrație tânără și și-au început activitatea artistică în contextul internațional făcut posibil de aceste schimbări. Aceasta este prima lor expoziție la Eastwards Prospectus și, totodată, prima expoziție de grup în care galeria decide să prezinte exclusiv artiști români. Vernisajul show-ului va coincide cu Noaptea Albă a Galeriilor, evenimentul anual care invită publicul să facă un traseu nocturn prin oraș pentru a vizita galerii de artă începând cu ora 19:00 și până seara târziu.

„Truth Lies Not Only in a Dream, But in Many Dreams prezintă șase poziții artistice aparținând unei generații de artiști care și-au început activitatea la aproape două decenii după Revoluție”, spune curatorul Tevž Logar. „Asta înseamnă că au fost martori ai schimbărilor din peisajul social și politic la un nivel foarte intim în perioada maturizării și dezvoltării lor personale. Fără îndoială, acest lucru implică un context puternic, ce definește într-un fel sau altul percepția individuală asupra situației din jur. Iată de ce această expoziție nu este o expoziție despre artiști români sau despre România postrevoluționară, la modul general, ca parte a unui discurs adoptat de arta contemporană din anii ’90 încoace, ci este o expoziție ce refuză să creeze o anumită narațiune geopolitică și preferă, în schimb, să evidențieze poetici artistice ce dezvăluie sensibilități individuale față de schimbările din societate. Astfel, expoziția încearcă să creeze un spațiu de reflecție asupra rolului schimbărilor ce au afectat modul nostru de viață la un nivel intim, asupra legăturilor fragile, conexiunilor trecătoare și felului în care toate acestea pot fi înțelese acum.”

Titlul expoziției este un epigraf al lui Pier Paolo Pasolini la filmul său Il fiore delle mille e una notte/Floarea celor o mie și una de nopți (1974) și sugerează o structură complexă în care reflecțiile artiștilor asupra realității înconjurătoare nu sunt definite de o singură narațiune, ci de mai multe.

Preocupată de legătoria de carte, tehnicile de imprimare și studiul fotografiei și al graficii, Márta Adorjáni (n. 1987) este autoarea mai multor cărți de artist. Vizitatorii expoziției vor putea descoperi una dintre acestea, I want to raise my voice, ce conține șapte portrete. Toate reprezintă câte o figură cu un rânjet, realizată dintr-un fir subțire de cupru. Cele șapte portrete din cupru au fost imprimate pe hârtie prin gravare tradițională, fiecare de câte zece ori. Cele zece imagini consecutive au fost modificate la fiecare pas, astfel că figura mereu în schimbare și din ce în ce mai abstractă a fost păstrată intactă doar de construcția structurii din cupru. După ce gravurile au fost finalizate, artista le-a adăugat șapte texte literare scurte.

Cu seria fotografică Waiting for the drama, Michele Bressan (n. 1980) se raportează la povestea cinematografelor goale, toate în proprietatea statului, ca urme ale trecutului și în același timp ca mărci prezente ale identității vizuale a României. Majoritatea acestor săli de cinema și-au pierdut publicul în favoarea altor spații de divertisment sau a multiplexurilor, iar puținele transformări prin care au trecut au conservat estetica lor originală, din anii ’70-’80. Mergând dincolo de perspectiva documentară, artistul abordează aceste imagini ca un studiu asupra formei, în care ritmul sau simpla repetiție a unor elemente poate face lucrurile să pară mai mult decât sunt.

Focusul pe fotografie caracterizează și practica lui Andrei Nacu (n. 1984). El folosește fotografia documentară, albumele de familie și arhivele de imagini pentru a crea proiecte ce explorează zona de intersecție dintre memoria personală și istoria socială. Expoziția de la Eastwards Prospectus include o asemenea lucrare, This side of the looking glass, bazată pe un negativ alb-negru realizat de tatăl ori bunicul artistului în anii ’80.

Raluca Popa (n. 1979) lucrează cu desen, instalație, fotografie, video și performance. În lucrarea din această expoziție, I always wanted to be at the center (after Peter Handke), ea pornește de la o piesă de teatru neconvențională a scriitorului austriac Peter Handke, pe care autorul o numește „piesă pentru vorbit”. „Piesele pentru vorbit”, spunea el, „fac cunoscută lumea nu prin imagini, ci prin cuvinte (…) Ele folosesc exemple naturale de înjurare, auto-inculpare, confesiune, mărturie, interogare, justificare, eschivare, profeție, chemare în ajutor.” Aceste forme de limbaj întâlnesc arhiva personală a artistei în lucrarea expusă.

Truth Lies Not Only in a Dream, But in Many Dreams va fi, de asemenea, o ocazie de a descoperi desene și obiecte din diferite serii de lucrări ale lui Norbert Costin (n. 1984). Set-up-ul expoziției va juxtapune „observațiile” artistului și interesele lui recente față de percepția celei mai fragile și efemere materii. Publicul va deveni astfel „martor” la întâlnirile artistului cu procese naturale asupra cărora nu are control, la natura neprevăzută a obiectului găsit și la munca analitică din atelierul artistic.

În practica ei, Larisa Sitar (n. 1984) explorează chestiuni referitoare la moștenirea culturală, valorile societății, identitatea națională, memoria și nostalgia, cu ajutorul unor medii artistice diverse: fotografie, video, instalație, desen, obiect. La Eastwards Prospectus ea prezintă Untitled (fossil collection), o colecție de fosile reale și false, amestecate. Cele originale sunt fosile marine din eocen, vechi de aproximativ 40 de milioane de ani, strânse de artistă de la o carieră de piatră. Cele false sunt reproduceri realizate dintr-un mix de ciment, praf de marmură și pigmenți. Asocierea lor se transformă într-o provocare pentru public de a distinge între real și fals.

Partener al expoziției Truth Lies Not Only in a Dream, But in Many Dreams este Groupe Renault România.

• Expoziția se va deschide pe 5 octombrie, odată cu Noaptea Albă a Galeriilor, celebrarea anuală a artei contemporane.

Truth Lies Not Only in a Dream, But in Many Dreams

Artiști: Márta Adorjáni, Michele Bressan, Norbert Costin, Andrei Nacu, Raluca Popa, Larisa Sitar

5 octombrie – 24 noiembrie 2018

Vernisaj: Vineri, 5 octombrie, ora 19:00

Str. Plantelor 50, București

eastwardsprospectus.com | #ManyDreams

ARTIȘTII

Márta Adorjáni (născută în 1987) trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, orașul unde a studiat teatrologie (Universitatea Babeș-Bolyai), urmată de grafică (Universitatea de Artă și Design). A fost prezentă în expozițiile: Csomafalvi interjú I., casa memorială Borsos Miklós din Gyergócsomafalva/Ciumani (2018); Bienala Art Encounters, Timișoara (2017); Povestind imagini/Imaginând povești, Domino, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca (2017); Tandem („Cele mai frumoase cărți din România”), Galeria K’arte, Târgu-Mureș (2016); No Man’s Land, Noaptea Albă a Galeriilor, București (2016); Eight Present Artists, Spaţiul Expoziţional de Artă Contemporană MAGMA, Sf. Gheorghe (2016); EIBAB – European International Book Art Biennale, București (2015); Give Me Five!, Spațiul Expozițional de Artă Contemporană MAGMA, Sf. Gheorghe (2015); Invisible Works, Galeria Ericcson, Budapesta (2015); Working Title, Spațiul Expozițional de Artă Contemporană MAGMA, Sf. Gheorghe (2014); Budapest Art Expo, Bienala Internațională a Tinerilor Artiști, MűvészetMalom, Szentendre (2013) ș.a. Preocupată de legătoria de carte, a coordonat mai multe ateliere de specialitate în cadrul proiectului „Cele mai frumoase cărți din România”.

MICHELE BRESSAN (născut în 1980, în Trieste, Italia) trăiește și lucrează în București începând cu 1993. A studiat fotografie și video la Universitatea de Arte din București și a avut mai multe rezidențe artistice în Germania, Franța și Austria. În 2009 a câștigat premiul Essl pentru fotografie și a fost nominalizat la premiul Henkel pentru artă. Printre expozițiile sale personale se numără: Waiting for the Drama, H’art Gallery București (2012); Vita, Morte e Miracoli, LC Foundation for Contemporary Art, București (2011); Passato Prossimo, Institutul Cultural Italian, București (2011); Memories for My Children, Rue de l’Exposition Gallery, Paris (2010). A participat în numeroase expoziții de grup, cele mai recente fiind: Landschaft, Fotogalerie Wien (2018); Double Heads Matches, Új Budapest Galéria (2018); Apocalypse – End Without End, Natural History Museum, Bern (2017); Bienala Art Encounters, Timișoara (2017); Camera Plus, Bienala de fotografie contemporană și imagine dinamică, Iași (2016); Latitudes | Humanscapes, L. Kanellopoulos Art Centre, Eleusis, Grecia (2016); Sunt omul invizibil, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2016); The Source Collage Open Call, Tate Britain, Londra (2014); Les Rencontres Internationales, Gaite Lyrique și Palais de Tokyo, Paris (2014). A făcut parte, de asemenea, din expoziția Inventing the Truth. On Fiction and Reality, Noua Galerie a Institutul Cultural Român, Bienala de la Veneția (2015).

NORBERT COSTIN (născut în 1984) a absolvit masterul la Institutul Regal de Artă din Stockholm, Suedia, și a fost membru al comisiei de cercetare artistică de la același institut între 2011 și 2012. Printre expozițiile sale personale se numără: Glacier (Equilibrium Line Altitude), Galeria Plan B, Cluj-Napoca (2017-2018); ): ibid., Black Framed Glass Cube Gallery, Târgu Mureș (2017); Ellipsis Ellipse, Réunion, Zürich (2016); We did not have the glasses to be able to look at the sun, Black Framed Glass Cube Gallery, Târgu Mureș (2015); Words Written in Your Mental Space, Black Framed Glass Cube Gallery la Academia Regală Suedeză de Artă, Stockholm (2014); Cutting All the Safety Lines, Galleri Mejan, Stockholm (2012); Black Mirror | s Archive | s, Hus 28, Skeppsholmen, Stockholm (2012); The Storm, Mellanrummet, KKH, Stockholm (2012). Cele mai recente expoziții de grup în care a fost prezent: Bienala Art Encounters, Timișoara (2017); Povestind imagini/Imaginând povești, Domino, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca (2017); Sunt omul invizibil, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2016).

ANDREI NACU (născut în 1984) are un master în fotografie documentară de la University of Wales, Newport, Marea Britanie, după ce anterior studiase fotografia la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași și la Falmouth University din Marea Britanie. În 2015 a câștigat Renaissance Photography Prize și a fost nominalizat pentru Magnum Graduate Photographers Award. Alte premii obținute: Fresh Faced & Wild Eyed Winner, The Photographers’ Gallery (2013) și First Prize Winner la WESTPHOTO Photography Prize (2012). În ultimii nouă ani a fost prezent în numeroase expoziții, printre care: Bienala Art Encounters, Timișoara (2017); Timelapse, Club Electroputere, Craiova (2016); Latitudes | Humanscapes, L. Kanellopoulos Art Centre, Eleusis, Grecia (2016); Events with No Cause, Centrul de Fotografie Contemporană, Iași (2016); #memory_archive, Photobook Melbourne Photo Award, Australia (2016); Renaissance Photography Prize 2015, Getty Images Gallery, Londra (2015); Uncertain States / NINE, Four Corners Gallery, Londra (2014); Guernsey Photography Festival, Guernsey (2014).

RALUCA POPA (născută în 1979) trăiește și lucrează în București. A absolvit masterul la Central Saint Martins/Byam Shaw School of Art din Londra, după ce a studiat la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. A avut două rezidențe artistice în Elveția în 2016 și a câștigat The Lowe+Partners Award for Fresh Creative Talent, Crossover, Lethaby Gallery din Londra, în 2011.  Two Titles, la Institutul Cultural Român din Stockholm, și Turning Something Plain into a Circle, la Galeria Ivan din București, sunt cele două solo show-uri pe care le-a avut în 2015. Dintre expozițiile de grup în care a participat: Bienala Art Encounters, Timișoara (2017); Fete cu idei [Băieţi şi picturi], Lateral ArtSpace, Cluj-Napoca (2016); South by Southeast. A Further Surface, Guangdong Times Museum (2016); Esthetics of Learning, Printmaking Gallery, The University of the Arts in Philadelphia (2016); Mapping Bucharest: Art, Memory, and Revolution 1916-2016, Bienala de la Viena, MAK Viena (2015); Une autre cité, Tranzit, București (2015); Alte încăperi, Galeria Plan B, Cluj-Napoca (2015); Dispositions in Time and Space, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2014); And Yet There Was Art!, Leopold Museum, Viena (2014); Dear Money, Salonul de Proiecte, București (2013).

LARISA SITAR (născută în 1984) trăieşte şi lucrează în Bucureşti. A absolvit Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, departamentul Imagine dinamică și fotografie, și are un masterat în fotografie de la aceeaşi universitate. În 2011 a câştigat premiul Essl, secţiunea Collector’s Invitation Award. Printre expoziţiile de grup în care a participat se numără: Fortăreața Singurătății din pădurea sfântă a zgomotului etern, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti (2016); Inventing the Truth. On Fiction and Reality, reprezentând România la cea de-a 56-a ediție a Bienalei de la Veneția, Noua Galerie a Institutului Cultural Român de la Veneția (2015); WHAT ABOUT Y[OUR] MEMORY, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti (2015); Transformation. Romanian Sculpture 25 Years After the Revolution, Museum Beelden aan Zee, Haga (2014);  Care Crisis, Futura Gallery, Praga (2012); Essl Art Award CEE, The Winners, Essl Museum, Klosterneuburg/Viena (2011).

CURATORUL

Tevž Logar (născut în 1979) trăiește în Rijeka, Croația. Are o experiență bogată pe scena artei contemporane. Între 2009 și 2014, a lucrat ca director artistic al Škuc Gallery din Ljubljana, Slovenia, și a fost invitat în repetate rânduri ca lector la Academia de Arte Vizuale din Ljubljana (AVA), pentru prelegeri despre istoria artei secolului al XX-lea. În 2013, la cea de-a 55-a ediție a Bienalei de la Veneția, a fost curatorul proiectului “Jasmina Cibic: For Our Economy and Culture” din Pavilionul Sloveniei. În 2009, el a fost comisar asistent al Pavilionului Sloveniei la cea de-a 53-a ediție a Bienalei de la Veneția. A lucrat ca scenarist pentru un documentar de lungmetraj, Project Cancer: Ulay’s journal from November to November (2013). De asemenea, este cofondator și curator al Fundației Ulay din Amsterdam. În 2014, a fost nominalizat pentru ICI Independent Vision Curatorial Award, la New York. În prezent, este curator independent, colaborează cu diferite galerii și instituții și publică în mod periodic texte despre arta vizuală contemporană.