Cum te ridica din pat vestile din proximitate

in care se arata ca in astea 2 zile am fumat 6 tigari din motiv de scarboasa, oribila si destabilizanta raceala ieri si doar scarboasa si oribila azi.  de 60 de ore de cand sunt in pat s-au intamplat multe, cel putin asa rezulta din imaginile de la tv si linkurile/ vestile de pe mail.  doua dintre ele, din ultima categorie, m-au scutit de o noua sticla de sirop de tuse pe care oricum nu ma incumetam s-o vanez pe motiv de nesiguranta bipeda. adica brusc si deodata m-a prins o organica reactie de energizare si concentrare, pt a articula reactii pozitive, pt a incerca sa zamislesc ganduri bune care sa capete macar in mintea mea consistenta de solutii.

mi-am pregatit o baie sarata (victorie – k ieri nu reusisem) si mi-am sunat mama. am realizat ca fac lucrul asta f rar.  am povestit despre echinaceea, repartitoare, apometre si gelatina din iaurt.
am gasit o oaie neagra in farmville si-am ajutat-o sa isi gaseasca o casa, sper.
in jocul asta toti sar sa ajute oaia parasita.
sper sa se intample la fel si cu  TABU , revista care de azi nu mai are acelasi actionar majoritar si trebuie sa-si caute surse de supravietuire, in conditii de criza.

iata ce scrie azi CRISTINA BAZAVAN, redactor-sef TABU

“Tabu – ce va sa fie si ce a fost

Scriu aceste randuri cu doar cateva ore inainte de a intra revista la tipar. Aici era un alt editorial despre cum am sarit cu parasuta de la 3000 de metri si se incheia cu „Dar e foarte, foarte interesant cum o cădere liberă, cu 190km/h, te poate duce atât de sus.”

Colegii m-au rugat sa-mi schimb editorialul pentru ca e singurul loc in care am putea sa (mai) scriem ceva, in caz ca acesta este ultimul numar al revistei Tabu.
Astazi, 20 octombrie, revista Tabu a iesit din Trustul Realitatea Catavencu si va trebui sa se descurce singura, cu un nou investitor.
In conditiile economice date, nu stim daca vom gasi investitorul in timp util ca sa mergem mai departe.

Stim insa ca ne- a fost foarte drag sa lucram la aceasta revista si ca, in cei 7 ani de cand Tabu exista, am scris o parte din istoria presei glossy din Romania.
Si stim ca si voua v-a placut sa ne cititi.

Obisnuiesc sa multumesc via email, la fiecare sfarsit de numar, celor care lucreaza la editia care tocmai se incheie, acum o sa multumesc tuturor celor care au lucrat vreodata aici, cum le multumesc si celor care au citit aceasta revista.”

Nu pot decat sa spun: multzu mult, CRISTINA, pentru tot.  Sper din suflet sa se iveasca o solutie cat mai buna, cat mai curand pt prin si online deopotriva.
O parte din zilele si noptile anului trecut si serile inceputului astuia care acusi se termina mi-au fost umplute de tabu.ro.  Si cand le-am umplut cu altceva, incercam sa-l vizitez zilnic, macar 5 minute, sa vad daca a scris ceva Cristina pe blog (cel mai creativ si inspirat om din biznisul asta), ce-o fi la cum sa-ul lui Noemi (cel mai bun om pe care ai norocul o data-n viata sa-l intalnesti), ce mai scrie Sanziana (cel mai silitor si implicat editor cu care-am lucrat), ce mai pune Suzi (o revelatie muzicala de care veti auzi cu siguranta in curand), ce mai e de prin revista; incercam sa suplinesc alte mici bucati temporale stationand la tigara langa fetele din redactie.  Vreau in continuare sa beau cafeaua Sanzianei, Ioanei, Nushei, Noemei, sa dau RT pe twitter cu cel mai curajos site pt femei, sa ma distrez de jucariile de pe biroul Cristinei, sa ma laud cand primesc un numar din revista sau trag cu ochiul in studioul foto unde Catalin nu ma lasa sa pun mana pe nimic.

Cuvinte nu am. Multumiri da. In rest, doare.