de eurovisionu care este

in care se arata senzatii diverse care boxeaza cu neuronu revoltei dupa ce am vizualizat aseara un fragmentzel din show-ul pacatos al lui capatos ce i-a avut ca invitati pe vlad mirita si pe nico, cei care reprezinta romania la eurovision 2008 la belgrad cu piesa aia impotriva careia se facu petitia aia online de plagiat. piesa de maxima audienta “pe o margine de lume” catalogata de juriu drept sublima si potrivita sa ajunga unde-a ajuns.

evident, nu ma intereseaza discutii de genu cine-ar fi trebuit sa castige sau ce loc o sa ocupam, ce voteaza romanii etc pt ca s-a votat si s-a hotarat – astea-s indeltniciri situate pe ultimu loc, pt plictiseli de conversatie cand mai joci un whist.
ce mi-a zgandarit insa nervu la maxim a fost afirmatia marca nico: “noi nu stim ce inseamna eurovisionul”…

daca s-ar fi referit la ea si vlad sau la faptul ca o sumedenie de aspiranti la selectie s-au gandit cum s captureze spiritu eurovisionului intr-o piesa si-au ajuns cu oistea-n gard e o treaba. dar pt ca s-a trezit socioloaga imaginandu-si ca nu exista romani care sa aiba idee ce fel de concurs e asta, e alta treaba, si tare mi-ar placea sa i se dea un quiz pe tema asta…

draga nico, de ex stiai ca:

• eurovision = un concurs anual, care-a debutat pe 24 mai 1956 (la Lugano), inspirat ca show de Festivalul de la Sanremo, si tehnic – primul experiment live inainte ca televiziunea prin satelit sa existe si sa-i ajute sa funcioneze ca acuma -, la care participa reprezentanti ai tarilor membre “European Broadcasting Union”. Cum The European Broadcasting Area e definita de International Telecommunication Union, evident ca nu e musai sa iei prefixu “euro” litera de lege (Israelu participa din 1973, de ex). Concursul a tot crescut si a tot prins la public, inregistrand ratinguri spectaculoase prin lume
• in traducere, o tara participa prin televiziunea membra EBU care tre sa se ocupe de selectie, de reprezentatii alesi etc
• Romania s-a dus prima oara in 1994 cu bitman, a revenit in 1998 cu malina olinescu si-a continuat pe sarite in 2000 cu taxi, in 2002 cu monica anghel & marcel pavel, apoi 2003 cu nicola, 2004 cu sanda ladosi, 2005 luminita anghel, 2006 traistariu, 2007 todomondo.

cat despre compozitii, tarile s-au intrecut in a-si face cunoscute cateva date de “identificare” in 3 minute de armonie si de show (piesa, interpret, scenografie, coregrafie, costume) +materiale adiacente. in timp, asta a insemnat ca un rus putea sa-si dea seama ca piesa x e din grecia nu numai dupa text, ci si dupa orchestratie, ca se putea lua cumva pulsu evolutiei pe piata a muzicii dintr-o tara sau alta, intr-o forma sublimata, adaptata conceptului de festival. cu cateva exceptii (abba, celine dion – pt cine nu stie ea a castigat eurovisionu 1988 pt elvetia – dana international) n-a fost un festival de etalat vedete si piese de top devenite megahituri sau care sa fi ramas in memoria colectiva.
iaca na, e un show tv iar reprezentantii tre sa-si faca bine treaba in ansamblu/ mini-productie ca: interpretare live, piesa, mesaj, spectacol. faptu ca votarea favorizeaza uneori piesele cu un anume mesaj care da bine intr-un anume context politic nu inseamna ca a face o piesa pt eurovision inseamna a pune un mesaj de pace, iubire, rugaciune pe o lentoare, riguros armonizata cu voci cu acute bune si pe care poti incerca sa brodezi apoi o prezentare. tocmai de aia au avut de castigat luminita & sistem si poate pt tvr au fost la nivel de productie mingea servita la fileu.

va urma