Geneva, pe scurt

In care se arata ca abia cum savurez delicioasele bombonele primite de la Nulifer si Mihaela de la Fly Baboo in ultima zi petrecuta la Geneva. Si-mi amintesc asa, din uau in yuuumy de orasul ala in care ti se pare ca ploaia miroase a sampon de pin, de ala bio si antireumatic.

Un loc destul de septic, cum l-ar descrie maica-mea. Cu frumuseta aia de lac, cu nebuniile alea de munti aproape, cu pietrisul ala genial de pe malul lacului si lebedele alea semetze, cu strazile alea mici si curate, cu partea ai veche absolut incantatoare, cu masinile alea luxoase pe care se pune praful o data la 3 luni, cu muzeul ala Patek Philippe si minunatiile alea de ceasuri si cu bancile alea impunatoare cum naiba sa nu fie astia mandri la nemurire?

Cand sa aiba ei timp sa se uite la cablisti sau cu parabolica la posturile internationale (ca ei n-au decat vreo 2 publice si boring) sau sa se dea pe net la seriale si alte cele, cand se duc la job, la sport, la plimbare, la concerte, la teatru, la inot, la munte, baga un ansamblu de munca si deconectare sa-si pastreze neuronii nealterati?

Elvetienii astia sunt siguri pe si in primul rand siguri ca au dreptate si ca modul lor de viata e fix ce-ar trebui sa fie, vietuiesc destul de programat si linistit si-s convinsi ca e bine. Sunt multumiti ca traiesc unde traiesc, se simt privilegiati si de cele mai multe ori siguri ca sunt mai buni, ca sunt sau trebuie sa devina un model. Respecta minutele, legile si munca, n-au treaba cu capra vecinului si nici cu atasamentul fata de lucruri sau obsesia acumularii de bunuri. Stiu sa fac turism frate, stiu sa ruleze banii, tataie.
Nu se uita dubios la aia mai altfel, dar nici nu se iau usor dupa curente. Moda inseamna decentza, eleganta si curatzenie – n-au poluare estetica; n-au niciun fel de poluare de fapt. Singura poluare si aia pozitiva este calvinismul ca stil de viata.
Femeile alea blonde si inalte cu genti maro de la prada si cizme scumpe, de lucreaza ele pe la banci, sunt machiate genial de natural. Pensionarele nu se vopsesc aiurea, mainly nu se vopsesc deloc. Nu cara nimeni plase peste plase din supermarket sa-si faca depozite iernatice, se cumpara putin si eficient, asa cum de altfel se face cam totul pe acolo.

In locul asta traditionalist curvele lucreaza in centru, printre biciclete si scutere, intr-un red district in care unica murdarie sunt tigarile de pe jos si unicul pericol e sa te impiedici uitandu-te la vreo reclama mai deocheata sau la vreo negresa prea accesorizata.

Da, mi-ar placea sa traiesc pe malul lacului, intr-una din casele alea pe care-a pus mana mafia rusa, dar asa, la pensioara, sau, ma rog, cam o saptamana pe an.

ps – chiar o sa ma mai duc, numa’ sa gasesc ceva timp; mi-i dor sa vad mont blancu din avionu lu baboo.