de leapsa cea cu cartzi

 in care se arata ca alaturea de-o ciocolata cu rom, gasii vreme si de leapsa de-am ignorat-o de la del acu o suta de ani si care bantuie pe www, virus cultural si hedonistic. anyway, vazui ca si Andra isi facu timp pe blogu dumisale, ma inclin.

Asa ca las si io nu-am-timp-ul deoparte si ma conformez la zicerile urmatoare: 1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine. 2. Deschide-o la pagina 123. 3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza. 4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni. 5. Nu scotoci prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.

Asta cu neintelectuala, imi iese clar, caci este vba despre:

„Isi aminti studii celebre de cazuri din carti. Werner din Praga: ingaduise sa-i fie aflat numele de botez de catre un demon inofensiv din serviciul lui; la momentul potrivit dracusorul a vorbit cu un foliot, foliotul i-a zis unui djinn, iar djinnul i-a zis unui afrit. Si trei ani mai tarziu, cand Werner traversa Wenceslas Square ca sa cumpere carnati afumati, o rafala de vant ca un vartej l-a luat pe sus si l-a invartit in aer.
Pret de cateva ore, urletele sale de groaza i-au  asurzit pe orasenii care isi vedeau de treburile lor, pana cand magicianul a fost dezmembrat si bucati din el au cazut ca o ploaie peste acoperisurile caselor, printre hornuri si roze ale vanturilor. Si soarta acestuia nu era nici pe departe cea mai oribila care se abatuse asupra magicienilor neglijenti.
Mai era si cazul lui Paulo din Torino, al lui Septimus Manning, al lui Johann Faust…” JONATHAN STROUD, „Amuleta din Samarkand”, Trilogia BARTIMAEUS, Ed. Rao.