de nush

primul raspuns al unui stimat domn (care azi s-a imbracat in albastru rosu alb, cel putin asa zice, nu stiu, k vbii cu dansul p net, deci jumate steaua-jumate dinamo, anyways, s ma corecteze dk gresesc) la intrebarea “ce sa scriu?” a fost “nush”. Ei bine, m-a izbit instantaneu faptu k, ma incadrez in categoria alora pe care the big G. P i-ar baga la borcan pt k au contribuit cu entuziasm la mocirlirea lbii (deci a se observa grafia) romane. Si mai acut m-a plesnit dupa aia peste frunte mandria de senzatie de proprietate. Adik vreau sa zic de posesie. Si mai explicit, senzatia ca am ceva. Care se imbogateste, se coloreaza, se prescurteaza, se dilueaza, se recompune, se traduce, se da prin ulei de masline cu accent de tamisa, de anzi, de pirinei, se curenteaza pe malu volgii si se linisteste pe milcov si se da apoi pe tastele dambovitei. asa ca Im glad 2 hev “nush”, “nu’s” care sa spuna cu gratie “nu stiu”, je suis onorata 2 be part of da “brb generation”. bine, partea culta din ea, care proceseaza ca “inghe p panta” inseamna ca dau mereu inghetata pe pantaloni…