Pregatirea pentru nefiinta

Iti tot spun de ani buni s-o lasi mai moale cu gandurile de plecare. Sa astepti pana reusesc sa ma tin de tot ce ti-am promis. Cumva. Sa speri, ca si mine, ca se va intampla frumos, ca te tin de mana, si asa sa fie. Sa ma lasi sa-ti spun cat te iubesc. Si pana atunci sa te bucuri de soare, in loc sa cauti batiste asortate. Daca te hotarasti sa pleci, sa nu fii trista. Si sa-mi spui inainte sa pleci, din nou, toata povestea ta, a mea, a noastra. Sa-mi spui ce sa fac si cum sa fac fara tine.

*

Acum 20 de ani, intr-un loc si cu o ocazie de care nu-mi amintesc, am ras impreuna de o bocitoare. Ma rog, de faptul ca nimic nu avea rima in ce zicea ea acolo, iar eu faceam versuri pe loc si te bateam la cap pe drum sa ma lasi sa cant. Si ti-am promis ca atunci cand o sa mori, o sa-ti fac un cantec in gand. Cel mai frumos din lume.  Stii ca am un mod ciudat de a-mi aminti lucruri. Asa ca in primele versuri o sa fie intamplarea ta preferata: aia cu prima ploaie nasoala cu bulbuci care mi-a rupt sandalele cu bilutele ale rosii, si mi-ai spus sa invat sa nu ma atasez de lucruri. Am incercat, sa stii. Cel mai mult m-am atasat de foile de vocabular pe care-mi scriai in facultate ca “fumatul nu duci la sanatati”.

*
Iti multumesc. Nu e deloc asa cum ne-am dorit sa fie. Si nu m-ai pregatit pentru asta, chiar daca ti se pare ca da. Altfel nu mi-ar fi asa de ciuda. Dar o sa-mi treaca repede, fiindca vreau sa fac tot ce mi-ai cerut, tot ce ti-ai dorit. Trebuie doar sa-mi arati. Cumva.

*

Habar n-ai cate chestii m-ai invatat in viata asta. Sa nu fii trista, n-am sa uit. Cum n-am uitat nimic din tot ce-am trait langa tine. Mi-ai umplut sufletul in cel mai frumos mod cu putinta si-mi pare rau ca n-am mai avut timp sa fac la fel pentru tine.
Te iubesc nespus, te iubesc cum n-am iubit niciodata pe nimeni, Aurelia Cozlovschi Macoviciuc! Ai plecat catre o alta lume. Dar ramai in gandurile mele, draga mea draga, de unde, de fapt, nu te-am lasat nicio clipa sa pleci.
Iarta-ma pentru toate cele nefacute si nespuse, scumpa mea, ca pentru cele spuse si facute m-ai iertat de mult.
Si invata-ma sa scriu candva cea mai frumoasa poveste din lume: a ta, mama mea minunata!