Romanii au talent: ce-am vazut si nu mai vreau sa vad

Am asteptat 3 ani “Romanii au talent”: de cand auzeam zvonuri ca in sfarsit sunt oameni care se uita la franciza Got Talent si inteleg cu ce se manaca si ce poate aduce, apoi am auzit ca e posibil sa se faca, dupa care in sfarsit s-a cumparat licenta, si am urmarit toti pasii “constructiei”: site-ul, promovarea, programarea auditiilor, si evident, fiecare emisiune. Ma asteptam sa fim printre primii din Europa care reusesc sa faca audienta mare cu asa ceva, eram convinsa ca se gasesc si talente cool, ca avem prezentatori simpatici si echipa buna de tv (oricum nu era in stare nimeni in afara de ProTv sa produca ok chestia asta), insa, la capitolele juriu, filmare, alcatuire lista concurenti pentru semifinale (unde s-a avut in vedere exclusiv scopul de a face audienta in anumite zile in functie de obiceiurile de vizionare si s-a gresit destul de mult), montaj, spectacol live, finala per ansamblu, lasa de dorit.

Daca la tot ce tine de productie si regie se poate imbunatati ceva pentru ca urmatorul sezon sa fie unul reusit, in ce priveste modalitatea in care se voteaza, sansele nu sunt la fel de mari.
Se pot combina variantele de vot sms + tel cu vot online, pentru a spori sansele concurentilor si implicit pentru a castiga mai multi bani, dar modul de a gandi votul e mai greu de schimbat.

Ce-i drept, din cele peste 35 de tari care in care s-a cumparat acest format de emisiune sunt cel mult 3-4 (printre care Ucraina) care au reusit sa aiba un castigator votat exclusiv pe baza talentului si pe care ulterior sa-l promoveze cum trebuie.
Ca si la electorale, vocile carcotasilor care nu votat sunt multe si ocupa mult spatiu in comentariile de pe youtube la clipurile participantilor, precum si in discutiile la bere/ la piata samd.
Mesajul televiziunilor e foarte clar: daca te uiti la o astfel de emisiune si ai un favorit, voteaza-l, ca sa nu ai mustrari de constiinta dupa aia, chiar daca te enervezi mai tare cand “pierzi” pariul cu rezultatul final.
Din pacate, nu la fel de clar este regulamentul, si cu atat mai mult “baremul” dupa care se face o judecata de valoare. Tocmai de aceea comentariile juriului sunt importante pentru public, indicand anumite directii.
In juriu e normal sa fie personalitati diferite, puternice, care sa stie sa exprime pareri concludente, sa faca si critici si comentarii constructive. La “Romanii au talent” n-a prea fost cazul, indicatiile America’s Got Talent fiind adaptate neinspirat, si cu cateva exceptii de la Andi Moisescu, reactiile juriului au fost niste stereotipuri deseori penibile.
Dincolo de asta, o mare parte din romanii votanti (ca si in cazul emisiunii “Dansez pentru tine”) n-au inteles ca unicul criteriu pe care trebuie sa-l aiba in minte este talentul special (chiar iesit din comun), dublat de munca, daruire, prestanta, mai exact ca sunt invitati sa voteze omul pe care l-ar urmari cu drag intr-un show pentru care ar fi dispusi sa si plateasca bilet.
E absolut normal sa incluzi in spectacol povestile participantilor, sa storci lacrimi daca e cazul, si e normal ca telespectator sa fii impresionat de tot ce se prezinta ca fiind trist, poate dramatic. Dar nu e sanatos sa crezi ca impreuna cu altii ai puterea de alege intre destine. Mai exact sa spui: “il votez pe x pentru ca eorfan/bolnav/sarac, are si talent, ca oricum alalalt care-i mai bun va primi un contract, pe aialalta o s-o ajute singur cineva etc” si sa te incluzi intr-o masa care traieste cu impresia ca gestioneaza un buget caritabil si poate hotari cui ii revine. Pentru asta, fiecare are de dat 2% din banii lui cui vrea, dar daca iti sacrifici cel putin 2 euro sa votezi la un show de televiziune, e indicat sa iti asumi regulile jocului.
Nicio televiziune privata din lume n-o sa le spuna telespectatorilor unei emisiuni de divertisment ce e bine sau nu, tot ce pot face este sa-i puna in fata rezultatului propriilor alegeri. Cateva din emisiunile Got Talent si Idol au gasit cu cale sa includa si momente sau chiar episoade speciale caritabile pentru diverse cauze, sa dea din banii castigati, sa isi creasca audienta si sa le satisfaca oamenilor nevoia de participare la astfel de cauze.
Cine stie, dupa 3 sezoane, poate si “Romanii au talent” adopta o atitudine similara.

Din punct de vedere sociologic, rezultatul finalei “Romanii au talent” din aceasta seara era de asteptat.
Chiar daca pe multe site-uri ierarhia era “Narcis, Valentin, Adrian”, iar dupa finala multe voturi au mers catre singurii care au fost mai buni decat in semifinale – adica baietii de la Ballance -, marea majoritate a oamenilor a fost cucerita de versurile “melodiei” lui Tutu, de atitudinea lui si de “simbolistica” momentului (un baiat sarac si orfan, mandru de tara lui, care canta un fel de hip-hop nationalist) asa ca a fost adoptat imediat de tara pe care a laudat-o si careia i s-a adresat direct si modest.
Daca ar fi avut un talent extraordinar si mi-ar fi dat impresia ca este un artist promitator, l-as fi votat, la randul meu, pe acelasi Adrian Tutu. Pe mine prestatia lui m-a lasat rece, in schimb mi-au placut Ballance si Narcis, pe care i-am si votat, si mi-as fi dorit ca Valentin Dinu sa aleaga o piesa mai inspirata, cu care sa castige publicul si sa dovedeasca tuturor ca are un mare talent.

N-am de gand sa critic decizia miilor de romani impresionati de tanarul cu sapca pe care scrie New York si isi canta mandria nationala, asa cum am facut-o cand somerul fost prinzator de pui din Kansas Kevin Skinner a castigat America’s Got Talent in defavoarea talentatei Barbara Padilla (AGT 2009).
Partea buna din toate astea e ca lumea a adoptat repede un format de succes si ca multi ar putea invata urmarindu-l niste lucruri ce li s-ar putea dovedi candva utile in viata: unitate, suport, implicare.