Lilu, nevasta perfectă și alte 3 sfaturi

Postul lui LILU despre cele 8 sfaturi pentru tinerele soții (care sunt de fapt 3 oferte garantate-ntr-o singură combinație de succes: spațiu, mâncare, sex) este o expresie (poate sinceră) a sutelor de mii de articole perindate prin ziare și reviste pentru femei, prin fițuici religioase, dar mai ales în prezentările cărților pentru gospodine din perioada 50-80, care au format o mulțime de „doamne” pentru a îngriji „familia celula societății”, inclusiv cartea de bucate a Sandei Marin. Iată și un exemplu despre care se tot spune că ar fi de prin 1955.
S-au adaptat în online-ul românesc o grămadă de variante, pe site-uri și forumuri destinate viitoarelor sau fostelor mirese, fie motivate de eterna căutare a femeii de soluții din afară” pentru a-și face bărbatul fericit (180 de milioane de rezultate sunt pentru „how to make your man happy”). Asta în vreme ce articole de acest gen în unele publicații stârnesc valuri de revoltă (semn că-s în majoritate femeile care semnalează o schimbare!). Și mai e un exemplu de „how to drive traffic” – pentru că învrăjbirea/ disputa pe tema unui subiect care invariabil ajunge la educație/ evoluție/ echilibru/ „cum se trăiește în secolul 21” este mană cerească pentru unii.

Site-urile și blogurile pentru femei și-au adaptat cât de cât discursul (de fapt au înlocuit partea cu liniștea cu sugestii de conversații și partea cu sexul obligatoriu cu sugestii de eliberare & jocuri sexuale pentru animarea căsniciei – ps, uf, da scriam din astea, ca multe din cele care-o comentează pe Lilu și se dau acum super feministe, prin 2005 – 2006 –  apoi au plusat pe partea de îngrijire personală), dar propovăduiesc aceleași lucruri (vezi un articol din 2015 din CSID cu 7 calități pe care trebuie să le aibă nevasta perfectă) pentru că așa se decodifică în continuare bărbații la nivel superficial (și de la clasa a 2-a până la vârsta a treia, sorry, toate femeile au momente de îndoială în care-și pun aceleași întrebări sau caută aceleași soluții) și așa cred în continuare că „se face trafic” (vezi și articolul care-ți explică de ce-i bine să faci zilnic sex cu soțul, că poate tu, o retardată cu job, smartphone, afterschool care nimerești peste el din întâmplare simți că ai fix nevoie de aceste indicații să fie armonie…).
Dacă am monitoriza aceste articole și am constata (vai, ce surpriză) câtă schizoidie există încă în media pentru femei, am comenta poate la toate și am încerca să facem niște lucruri.

1. În primul rând să începem cu un alt tip de educație (cei 7 ani de acasă chiar să însemne altceva) și apoi cu MANUALELE ȘCOLARE? Pentru că lăsând copiii la școală și limitând comunicarea cu ei, accesul lor la lecturi pe care nu-s pregătiți să ie ia decât mestecate va duce la o generație care tot asta va citi, va face sau va scrie mai departe. Ați văzut rezultatele cercetării unei echipe de la Facultatea de Sociologie despre MANUALELE ȘCOLARE în care MAMELE GĂTESC (rar sunt profesoare ori doctorițe) și TAȚII nu apar prin casă – dar se știe despre ei că muncesc mult? Se numește ALICE ÎN ȚARA MANUALELOR și vi-l recomand cu mare căldură. Îl puteți descărca de aici. Nu-i așa că vă vine să scrieți manuale, cântece și poezii care să schimbe lucrurile? Parcă e mai eficient decât să le păruiți pe doamnele din organizațiile și partidele de femei care chiar le susțin?

2. În al doilea rând să ne domolim „heităreala” și avântul justițiar când e vorba de opinia sinceră a cuiva, că riscăm să ne trasformăm într-o dictatură internetică a unui „political corectness” extrem de periculos și-o să ne trezim că nu mai gândim drept, doar dăm sentințe.

Reacția viscerală la un astfel de post e de revoltă pentru ceea ce reprezintă, în conflict cu valorile proprii și realitatea în care trăiești, dar nu la adresa existenței fizice a unei persoane. Nu uita asta. E unicul sfat pe care-mi permit să îl notez aici, că-mi pasă de sănătatea minții…

Respect alegerea lui Lilu de a fi genul acesta de soție, poate ea se simte fericită, împlinită, și nu trăiește nicio secundă presiunea predicilor din familie sau anturaj, ci asta o reprezintă pe ea și pe soțul ei pe de-a-ntregul. Sper, însă, ca fiicei sau cititoarelor să nu le mai transmită rețete de viață sub forma unor valori. Există Life Coach care pot ajuta oamenii care vor și au nevoie.
Am văzut„povestea” lui Lilu în multe cupluri, atât la țară, în provincie, în capitală și n-am auzit niciodată cuvântul „armonie” în descriere, dar pe „sunt fericită pentru că face și drege în casă și fac și eu, că e un schimb”, l-am auzit des și cu autoconvingere și de fiecare dată după o mărturisire de vreo 2 ore care însoțea de fapt lipsa de interes, lipsa dorinței, apatia sau plictiseala și invariabilul „așa l-a învățat mă-sa și pe mine mama m-a învățat altfel, dar tre să fac ca ea să fie bine”. Și asta pentru că trecuseră 2-3 de ani de aplicare a acestor sfaturi cucernice și generoase auzite la cununia religioasă. Am văzut povestea asta și sub forma a 20-30-40 de ani căsnicie sub semnul compromisului împachetat frumos în lecție de viață, cu frecvente bătăi, scandaluri și beții.

Arareori am văzut o poveste ca asta fericită – și doar în Bucovina, la tineri (de la vreo 30 de ani) gospodari care frecventează din convingere și nu din obligație slujbele și unde, indiferent că s-au întors din Spania, Anglia sau Italia cu bani sau au muncit și „și-au făcut cheag”, oamenii își împart conștiincios responsabilitățile, se sprijină și își învață fetele să fie „puternice”, băieții să fie „grijulii” cu fetele și, mai nou „să se ajute și la FACULTATE” (ceea ce, când eram eu în clasa I era TABU – fetelor li se spunea că după clasa a 10-a să se gândească la măritiș), chiar dacă din dorința de a ACUMULA, a avea o viață mai bună pentru copii și nu-și pun problema „dezvoltării personale”…

3. Poate există neveste fericite și ascultătoare, sincere-n credința lor. Și poate vor și ele, la fel ca mine (chiar dacă nu-s nici nevastă, nici ascultătoare de astfel de sfaturi care n-au legătură cu nimic din ce cred, simt și trăiesc, și pe care le consider desuete și în multe cazuri mai periculoase decât otrava) să fie „bune”. Zic tuturor: hai să lăsăm „femeia perfectă”, „nevasta bună” și „the good wife” numai pentru filme, seriale și romane de consum, și în viața reală să fim pur și simplu NOI ÎNȘINE. Așa o să simțim schimbarea  🙂

P.S. Dedicațiile serii. Să luptăm împotriva ridurilor:

vs

și

vs