#ManeleLaGopo sau „scandalul” care evită cuvinte ca „adecvare” sau „context”

APremiile Gopo – eveniment unic, dedicat unei cinematografii mici, schingiuite de lipsa posibilităților de finanțare, distribuție, promovare, supraviețuitoare prin eforturile masive ale celor care-și dorm nopțile prin birouri, deplasări, workshop-uri, pitch-uri, filmări grele, montaj, post-producție, colorizare și multe alte detalii care le scapă tuturor celor care, indiferent de rezultatul pe care-l văd, nu-și imaginează cum se fac meseriile din spate și cum se-adună ele în ce văd pe ecrane (dacă ajung să vadă). *

#Gopo2019 – ediție hulită pentru că a avut, pe lângă parodii ale unor filme, evenimente/ contexte sociale și politice, și un moment în care o piesă a trupei Queen a fost interpretată de elevul unei școli menționate într-unul din filmele nominalizate (școala lui Dan Bursuc – în filmul Soldații. Poveste din Ferentari) și urmată de o manea în interpretarea Kana Jambe.
Comentează, nene, calitatea și cursivitatea momentelor, calitatea actului artistic în genul lui, dar lasă textele cu „atac la cultură” și „astfel de evenimente trebuie să educe, să fie elită”.
Între alb și negru există în primul rând un context, iar în el sunt toate culorile posibile. 

Poate n-ai „muzica în sânge” (titlul unui scurtmetraj lansat de Alexandru Mavrodineanu în 2010, care-l are în rolul principal pe Lele, la vremea aia copilul teribil al manelelor), că ai avut context norocos de Godard în venă, dar nu poți să emiți, la 10 ani după ce-a început relaxarea semi-hipsteriei pe manele și asistăm la abitalentizare, pretenția ca la o gală – oglindă a unui cinema în care se spun toate poveștile, să prezinți o comună și înălțătoare estetică pe care nici țara, nici cineaștii ei nu o au (pentru că unii se-apleacă-nspre artă și alții își folosesc meșteșugul aplecându-se înspre viață, cum știu sau pot ei mai bine).

Nu ne place clipul de prezentare al României, că e artificial și sforăitor, jucăm la nunți pe „Pala late me merau, pala late me rouau”, ne dăm apărători de „diversitate”, dar la Gopo vrem harpă, rock simfonic și balet, să pară frumos. 
Vrem recunoașterea de către toți votanții a conceptului de „cinema” înainte de „misiune” sau înțelegerea spectatorilor că la Gopo un juriu selectează, oamenii de cinema votează, plicul se deschide pe scenă, iaca rezultatul (și aici e vorba de alt tip de educație: a spectatorilor ălora care sunt siguri că e mânărie, ar fi meritat x sau y că l-a văzut de mai multe ori la TV, dar și a ălora care încep să facă distinția dintre cinema și proiect). Între timp, actorii rromi dau castinguri doar pentru roluri de vrăijitoare, hoți și inculți, că… deh.

Hai să vorbim între noi când și cum trebuie, că sportul aruncatului cu convingeri n-ajută nici acasă, nici la bal, nici la spital. Hai să mai teoretizăm când societatea românească o să arate ca-n muzicile făcute de minunata Pauchi Sasaki (Dragoste 1. Câine) și energicul Massimiliano Nardulli(Charleston 2017) ce ilustrează stări, locuri și oameni care-și conectează neuronii între ei în alte sfere ale gândirii și te fac să te simți bine-n cap și-n bulă. 
Hai să nu ne mai dăm rotunzi că Marea Artă tre să fie așa și pe dincolo (și trebuie să radă tot din mintea și viața poporului) după ce-am făcut hore cateniste, cioace penibile sau mieunat după invitații și linkuri (chiar în direct, cum am auzit într-un matinal!) și să înlocuim autosuficiența cu implicare. 
Hai să mai lăsăm deoparte „ne-au murit valorile sfintei scânduri” murind cu definiția ciungă a cuvântului „elită” în mână, și să ne uităm la sutele de tineri care-și fac bine treaba, angajați sau independenți. 
Răspundeți la invitațiile de vizionare, mergeți la cinema, sprijiniți cineaștii tinerii, pregătiți întrebări inspirate de filme și realizatorii lor, nu doar de zodiile în care sunt, faceți poze la panouri și postere să validați filmele dacă vă plac realizatorii sau produsele lor, dați-le sugestii, idei, povești, sprijin, și atunci când vă înșeală încrederea pe toate planurile, scuturați-i constructiv 

P.S. CREDIT FOTO – Instantaneu de Vlad Dudu, în sala care-a fost mai goală când lumea era la fumat sau toaletă pe la diverse premii decât atunci când s-a auzit 3 minute o manea.

L.E. Abia aștept #GalaGopo de la anul și un premiu pentru Cap și Pajură!

Mai bine #maieu decât fanfaronadă #rateu.