Pelé – viața, opera și moștenirea bucuriei de spectacol

Sunt prea puține lungmetraje și seriale documentare bune despre fotbal și figurile marcante ale acestui sport pentru nivelul de popularitate de care se bucură în întreaga lume. Fotbaliștii cu îndelungate cariere de succes, ca Pelé, pot inspira producții impresionante și emoționante prin capacitatea lor de a prezenta istoria țărilor din care aceștia provin și impactul pe care l-au avut, la rândul lor, în memoria colectivă. Documentarul Pelé, realizat de Ben Nicholas și David Tryhorn, vorbește despre fotbalistul și omul Pelé, acreditând ideea că talentul lui și succesul echipei naționale a Braziliei, cu care a câștigat trei campionate mondiale, a fost un factor determinant în schimbarea percepției de sine a brazilienilor, oferindu-le încredere și speranță.

Imaginile de arhivă, alături de mărturiile familiei și ale foștilor coechipieri (printre care Zagallo, Jairzinho, Caju și Rivellino), precum și declarațiile lui Pelé, redau traseul acestuia, de la copilăria petrecută în cartier, inspirat de tatăl său, un apreciat fotbalist, la succesul pe care și-l clădește cu talent și modestie între 1958 – 1970: jocurile la Santos, prestațiile din meciurile la Mondiale, într-o perioadă de 12 ani în care țara trece prin schimbări dramatice – de la democrație la dictatură militară.

Din scaunul cu rotile, Pelé e bătrânul fragil și sportivul conștient de felul în care succesul i-a schimbat viața și i-a influențat deciziile, iar momentele despre care povestește, ilustrate cu imagini de arhivă și comentate de apropiați, redau un portret destul de echilibrat al omului și fotbalistului, însă, declarațiile despre impactul activității sale asupra mentalului colectiv sunt mai puțin reprezentate. Este evident că „toți ochii au fost asupra lui”, din toate colțurile lumii, că presiunea trăită a fost una imensă, că imaginea sa plăcută de „băiat bun” – spre deosebire de cea a legendarului fotbalist argentinian Diego Armando Maradona, cu care a împărțit titlul Jucătorul Secolului decernat de FIFA – i-a adus popularitate, contracte de publicitate și teamă pentru propria viață în dictatură, că a încercat să se țină departe de politică, dar prezența sa alături de Emílio Garrastazu Médici a fost public interpretabilă, chiar dacă n-a vorbit niciodată cu el.

TRAILER oficial

Ar fi avut vreun impact un posibil discurs al lui Pelé împotriva dictaturii sau a rasismului*, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Muhhamad Ali care s-a exprimat public împotriva războiului din Vietnam? Filmul lasă întrebarea asta în aer, totuși imaginile represiunilor și torurilor violente, pe de o parte, și ale bucuriei nemărginite ale fanilor negri și albi deopotrivă, redau un context istoric în care Pelé pare să-și fi menținut, cântărit, decizia de a face bine unde și cât se pricepe: pe terenul de fotbal, muncind pentru bunăstarea și protecția familiei sale și renumele țării din care provine. I se spunea, printre altele, Regele și Perla Neagră. Iar replica pe care o repeta obsesiv pe teren la finalul celui de-al treilea campionat mondial câștigat: „N-am murit!” poate nu e doar despre cariera sa, despre faptul că și-a dovedit că mai înseamnă ceva în fotbal sau că a făcut față fizic efortului (după ce fostul antrenor spusese lumii că nu mai vede bine, majoritatea echipelor desemnaseră considerabil mai mulți fotbaliști care să-l marcheze, iar Brazilia avea o constituție restrictivă și bătea în cuie și gloanțe sicriul libertății de exprimare).

Pelé n-a vrut să fie nici erou, nici martir. A fost copilul Edson Arantes do Nascimento, care după ce a lustruit pantofi, a muncit enorm pe terenul de fotbal nu doar pentru el și renumele Pelé, a construit relații bune cu colegii, a răspuns modest și răbdător tuturor interviurilor agasante și n-a bătut niciodată monedă pe imaginea sa de prim superstar de culoare al sportului mondial, fiindcă talentul și succesul lui erau deja inspirație pentru copii de noate națiile și rasele. Imaginea sa simboliza deja speranță și potențial crescut cu muncă. Iar documentarul îi respectă decizia de nu vorbi nici acum, deschis, despre anumite subiecte. Pelé reprezintă bucuria de a juca și de a-i face pe alții fericiți prin spectacol și drumul spre victorie sub mari presiuni. Ar trebui să fie de ajuns și să respectăm eforturile și deciziile personale ale unei persoane publice care și-a propus doar să-și facă bine meseria și să fie un om și un coechipier bun. De pe canapea, e mereu ușor să judeci.
Filmul Pelé, regizat de David Tryhorn și Ben Nicholas, produs de Pitch Productions, cu câștigătorul de Oscar Kevin Macdonald în calitate de producător executiv, e un documentar comercial potrivit pentru toate categoriile de vârstă și educație, indiferent de rasă și sex, axat pe cariera și viața personală a unei legende. Doar că nu oferă mai mult dincolo de o colecție de vorbe și imagini puse corect, frumos și cursiv despre un star care e mai mult decât o legendă. E mai mult decât un vlog extraordinar sau un documentar TV bun, dar e mai puțin decât ar fi avut potențialul să devină, dacă n-ar fi jucat cartea siguranței și a echilibrului matematic.
Nu se ridică la statutul iconic al fotbalistului în epocă. Dar nu putem spune asta nici despre documentarele lui Asif Kapadia despre Maradona (2019) sau Senna (2010), nici despre documentarul Messi (2014) al lui Alex de la Iglesia. Totuși, în cazul acestora din urmă, vorbim de mai mult dinamism, de o vie inteligență a montajului și despre o calitate artistică superioară.
Cert e că Pelé redă decent o poveste importantă, interesantă și relevantă, iar abonații de Netflix se pot deja bucura de ea din 23 februarie.

*
Dacă vreți să aflați mai multe despre rasismul în fotbal, vedeți Shame In The Game: Racism in Football (BBC iPlayer). Sau întrebați jucători de la echipele românești, din toate generațiile, cum au trăit ei lucrurile astea, pe bune, nu din cărți și teorie. Pe Nicoliță, pe Lăcătuș, pe Lucescu, pe Dumitrescu, pe majoritatea jucătorilor de la FC Botoșani sau de la alte echipe care în ultimii 20 de ani au inclus fotbaliști de culori și religii diferite – despre care s-a vorbit uneori mai mult decât despre fotbal (că pentru anumite publicații e mai important dacă mănâncă sarmale, decât dacă stăpânesc tikitaka).

**
Meciul României cu Brazilia din grupele mondialului din Mexic în 70, în care s-au înregistrat 5 goluri, ar fi meritat mai mult de o secundă din documentarul Pelé. Nu cred să fie microbist român care se uită la filmul ăsta să nu simtă o mare mândrie când vede numele echipei noastre naționale pe ecran, într-o imagine de la un campionat mondial, mai ales într-o grupă atât de dificilă cum a fost aia de la Guadalajara. Și nu vreo mândrie cocoșească sau naționalistă falsă, ci una generată real de prestația bună a echipei. Not so fun fact: România, care participa atunci după 32 de ani la un campionat mondial, a fost nevoită pentru acest meci cu brazilienii care purtau tot galben, să joace în niște  tricouri albastre cumpărate de Mircea Lucescu, pe care au pus stema cu bolduri (zicea Rică Răducanu în documentarul Il Luce, Dolce Sport). Dumitrache și Dembrovschi au dat două goluri. Nu le observăm în documentarul Pelé. Pentru asta, ar fi trebuit, probabil, să vorbim despre o mini-serie, nu despre un lungmetraj care trebuie să comprime o carieră strălucitoare, o viață atât de bogată în experiențe de toate felurile și momente de excelență fotbalistică pentru notorietatea cărora se presupune că ar fi muncit toate țările la fel.
Noi putem doar să sperăm că vom avea cândva un serial documentar cool și antrenant despre fotbalul românesc, cu toate suișurile și coborâșurile lui (ne-ar pune un pic mintea și sufletul la contribuție cu fața la realitate, nu cu nostalgia la mit) și îndrăznesc să arunc fie nada spre centenar: iunie 1922 – iunie 2022, fie spre un lungmetraj documentar original Netflix despre Gică Hagi, poate aude cineva de la FRF să se combine la un pitch cu niște agenții, sponsori, producători și regizori pentru asta cât mai repede? Dacă nu surâde nimănui planul ăsta, nu-i problemă: se pot face la fel de bine și filme despre echipe mici, despre fani care susțin financiar echipe, despre ultrași sau corupția din fotbal… dar am preferat să trec inspiraționalul pentru popor pe primul loc, că poate un titlu cu niște bine și speranță, realizat decent, într-un pachet comercial bun, ar mai aduce niște bani la box-office pentru cinematografia românească.

***

Alte filme și seriale despre fotbal disponibile pe Netflix:

Sunderland Til’ I Die (2020) – 2 sezoane – despre lupta unui club aflat la coada clasamentului, dar cu fani super pătimași, de a supraviețui și a căpăta vizibilitate.

Anelka: Misunderstood (2020) – o incursiune în viața și cariera lui ‘Le Sulk’ (Nicolas Nelka – care a ajucat la PSG, Arsenal, Real Madrid, Liverpool, Manchester City, Chelsea, Juventus, Mumbai City) în care apar și celebrii săi colegi de generație Thierry Henry și Didier Drogba.

Maradona in Mexico (2020) – o serie limitată despre venirea lui Maradona la Culiacan, în ajutorul echipei Dorados, aflată la coada clasamentului național.

Futbol de Primera (2020) – o miniserie axată pe momente speciale din fotbalul argentinian, prezentate de emisiunea TV cu același nume între 1985 – 2009.

The Match (2020) – un film italian  de ficțiune despre un tânăr fotbalist, aflat la început de carieră.

Ultras (2020) – tot din Italia vine și acest lungmetraj de ficțiune despre un ultras la vârsta a doua care-și dorește cu disperare un viitor mai bun decât bătaia pe stadioane. Poate chiar o casă cu vedere la mare.

Antoine Griezman: The Making of a Legend (2019) – un documentar emoționant despre provocările cu care s-a confruntat atacantul francez Antoine Griezman (care joacă la FC Barcelona).

First Team: Juventus (2018) – 2 sezoane despre parcursul Juventus în Champions League, disciplina jucătorilor, organizarea clubului Juventus Torino.

Fotbal infinit (2018) – documentarul lui Corneliu Porumboiu despre antrenorul Laurențiu Ginghină și încercarea sa de a regândi regulile din fotbal.

Becoming Champions (2018) – o serie despre echipele naționale care au câștigat campionate mondiale (Uruguay, Italia, Germania, Brazilia, Anglia, Argentina, Franța, Spania)

Boca Juniors Confidential (2018) – o miniserie argentiniană despre jucătorii echipei Boca Juniors

Forever Chape/ Para Sempre Chape(2018) – despre încercările prin care trece echipa braziliană de fotbal Chapecoense, din Santa Catarina, care a ajuns din liga a patra în divizia națională. Un accident aviatic, în timpul unei călătorii către Columbia, a curmat viețile a 71 de oameni pe care clubul îi va onora mereu.

Barca Dreams (2015) – un film despre istoria și disciplina echipei FC Barcelona

Al doilea joc (2014) – documentarul lui Corneliu Porumboiu despre unul din meciurile arbitrate, cu 25 de ani înainte, de tatăl său, Adrian Porumboiu.

Din păcate, Le K Benzema, Concrete Football și Planet FIFA – 2016 nu sunt disponibile în România.